Supernatural. La vanatoare de demoni.

Capitolul II

In final, mi-am adus aminte cine e, si cu o voce tremuranda i-am rostit numele real:

- S-Sam?

El a rămas mut.

- Sam,tu ești?

- Da, dar nu doream sa iti amintesti de cineva care te-a facut sa suferi atat, a spus el.

- E adevarat ca m-ai ranit, insa...

- Ce?, a intrebat el.

- Insa am trecut peste.

- Hmmm, haide înăuntru, e cam frig afara. Si mi-a aratat usa care ducea in camera lui de motel.

- Hei Dean, spuse el.

- Ah, salut Katelyn, m-a salutat Dean.

- Ai... dori sa discutam?, m-a intrebat Sam. As dori sa lamuresc ceva in legatura cu ce a fost.

Nu stiam ce sa zic. Ma chinuisem atatia ani sa il uit,iar acum apate iar? Of.

- Da, sigur, i-am raspuns eu. Dean auzind astea si-a luat jacheta si cheile de la masina:

- Eu ma duc dupa niste bere si briose, ma intorc curand.

- Pa Dean, i-am spus eu.

Dupa ce a plecat a fost destul de ciudat, deoarece ramasesem singura cu fostul meu...iubit.

- Ah, Kate..

- Da?

- Imi pare rau ca te-am abandonat inainte de bal, dar nu aveam de ales.

- Mereu avem de ales!, am ripostat eu.

- Nu si cand tata spune ceva. Daca nu plecam atunci,nu exista alta șansă să mai fiu cu familia.

-... Am ramas tacuta.

- Mama mea a murit cand eu aveam 6 luni, iar tatal meu a murit acum un an salvândul pe Dean.

- Imi pare rau pentru pierderea părinților tăi, am spus eu gândindu-ma la parintii mei.

- Dar parintii tai? Cum sunt?

- Nu sunt. Au murit ucisi de un criminal. Au fost gasiti morți in casa. Când s-a întâmplat aia, eu eram acasa la bunica.

- Imi pare rau, a spus el, parca parandu-i rau ca a intrebat.

- Mai am o întrebare. De ce te-ai dat drept agent FBI?

- Asta face parte din munca mea.

- Mai exact?

- Sunt...vânător, a zis el parca foarte greu.

- Adica de căprioare si alte dintr-astea?

- Nu. Adica vanator de tot ce e in intuneric si abia așteaptă sa te ucida.

- Oau. Ce poveste fascinantă, zic eu cu un iz de sarcasm in glas.

- Nu glumesc. Vorbesc serios. Cea care a ucis-o pe bunica ta a fost Bloody Mary.

- Hahaha. Nu erai asa glumet inainte.

- Nu glumesc.

- Daa... Eu o sa plec acum, caci mai am multe de facut.

- Ahh, da.

Înainte de a iesi, Sam m-a prins de umar si mi-a spus:

- La multi ani, Kate.

- Mulțumesc, Sam.

Și iata ca asa am plecat. Cat am stat cu Sam s-a întunecat afara. Ma simțeam... ciudat. Mergand spre casa, ma gândeam la discuția mea cu Sam, o parte din mine il credea.