Supernatural. La vanatoare de demoni.

Capitolul XII

Noaptea nu prea am dormit gândindu-mă la planul lui Samandriel. Dacă nu reușea?Dacă era prins și ucis? Mi-am alungat gândurile acelea din cap deoarece nu îmi făceau bine. Nu știam când urma sa vina cineva sa ma ia iarăși la teste,nu știam dacă urma sa vina cineva sa ma ia la teste,nu știam ce urma. Abia așteptăm să ajung acasă. M-am dus lângă ușa și încercăm să ascult afara.
-Nimic,mi-am spus mie.
Plictisindu-ma m-am dus și m-am întins în pat privind spre tavan. Albul deja îmi devenea antipatic la cât îl privisem în ultima perioada. Am continuat sa privesc pana ce am fost întreruptă de ușă ce se deschise. Pe ea a intrat Hannah.
- Bună ziua Kate.
- Bună.
- Ești gata pentru alte teste?
- Nu chiar. Ma simt foarte rău,am mințit încercând sa trag de timp.
- Hmm,ar trebui sa te analizeze un doctor.
- Aveți doctori aici?!
- Nu ca cei de pe Pământ,dar da. Și aceștia tratează.
- Bine.
- Va sosi de îndată. Dacă doctorul își dădea seama ca nu am nimic. Oh vai. M-am dus iar în pat gândindu-mă iar la marea evadare. Oare urma sa fie în câteva ore? Sau poate câteva săptămâni? Nu mai conta atâta timp cât scăpam cu viață.
- Bună ziua. Sunt Ilionis,a spus un tip. Nici nu îl auzisem intrând.
- Bună. Eu sunt Kate,dar probabil știi deja.
- Da. Știu. Acum,îmi poți descrie mai exact durerea?
- Pai,sunt doar foarte amețită.
- Asta nu e grav. Va trece.
- Aha. Sper ca va fi curând, am spus eu gândindu-mă la evadare.
- Dacă nu ai altceva ma duc sa o anunț pe Hannah ca e totul bine.
- STAI.
- Ce?
- Știi cumva ce vrea sa îmi facă acum?
- Nu știu exact. Probabil tot teste.
- Of. M-am saturat de ele.Atunci el și-a pus mana pe umărul meu stâng.
- Mai rezista puțin.
Atunci mi-am dat seama.
- Tu ești de partea mea? Știi planul lui Samandriel?
- Da. Dar nimeni nu trebuie sa știe.
- Ai vreo veste de la Castiel sau de la Samandriel? Știi când plec?
- În seara asta. Vor ajunge curând.
- Oh. Asta e bine.
- Voi pleca acum. Ii voi spune lui Hannah ca e ceva grav pentru a nu te lua la teste.
- Mulțumesc! Testele alea sunt epuizante.
- La revedere domnișoara Mills.
- Pe curând, am spus eu gândindu-mă la ce urma sa se întâmple. Doar câteva ore și urma sa dispar din locul asta.
***
- TU GĂSEȘTI-O PE KATE! MA OCUP EU AICI, auzit vocea cuiva pe hol. Adormisem se pare.
M-am ridicat din pat și m-am dus la ușă sperând ca a fost uitata deschisa. Nu era. Normal.
- SUNT AICI! Am început sa tip sperând ca vor veni mai rapid. AICI,AJUTOR!!!
- KATE!!!
- AICI!
- KATE?!
- AICI! AJUTOR!
- STAI SA DESCHID! Era Castiel. I-am recunoscut vocea.
- E blocata.
- Nu pentru mult.
Am auzit cum Cass încerca să deschidă ușa.
- Cass?
- E în regula. Ma descurc.
Se auzea cum Cass se străduia degeaba.
- Cass...?
- Nu ma descurc...a spus el trist.
- Cauta ajutor!
- Oh. Da. Plec imediat.
- Păi fugi!!
- Da.
M-am lipit de ușă și am așteptat ca el sa se întoarcă cu ajutor. Se auzeau multe țipete,dar deja ma obișnuisem. La un moment dat am auzit cum cineva umbla la broasca ușii.
- Cass?
- Nu chiar,și s-a auzit vocea lui Hannah. Vino cu mine mai repede.
- Ce? Nu.
- Poftim? Credeam ca vrei sa mori.
- Nu. Nu vreau.
- Asta nu mai contează acum. Vino mai repede.
- Nu voi veni. Pleacă Hannah.
- Speram ca va fi mai ușor, a mormăit ea.
- Poftim? Ce vrei sa spui?
Atunci a scos o injecție și a venit spre mine.
- Ce vrei sa faci,am întrebat-o eu puțin speriata. Ea nu a răspuns,ci doar s-a năpustit peste mine. Am început sa ma zbat,însă am simțit cum acul rece al seringii a pătruns în pielea mea. Ultimele lucruri pe care le-am auzit au fost "Luați-o de aici".
***
- HAI DEAN. MAI REPEDE! Am auzit vocea lui Sam. Am deschis ochii încet și am văzut ca eram în Impala. Ma durea capul îngrozitor.
- Auu, am spus eu din instinct.
- Kate. Te-ai trezit! Ești bine??
- Exceptând durerea de cap uriașă,da. Atunci am observat ca stăteam cu capul în poala cuiva. M-am ridicat rapid și priveam persoana surprinsa. Era o fata.
- Bună,eu sunt Alexia.
- Bună.
- Ea ne-a ajutat sa te scoatem de acolo,a intervenit Sam.
- Oh. Va mulțumesc! Dar...unde e Cass?
- Cass e bine,a răspuns Dean rapid,dar am văzut pe fata lui Sam o urma de tristețe. Am ales sa nu întreb acum mai mult pentru ca nu vroiam sa ma mai gândesc la îngeri.
- Deci. Alexia,cu ce te ocupi?
- Nu e clar? Sunt vânător, a spus ea cu un zâmbet pe față.
- Și eu, am spus cu zâmbetul pe buze.
Nu după mult timp am adormit.
Când m-am trezit eram deja în camera mea. Am sărit rapid din pat și am fugit sa vad ce fac ceilalți. Vroiam sa îmi vad prietenii, deoarece îmi era dor de ei. Erau toți adunați în sufragerie, uitându-se la televizor. Dean nu era acolo. Când m-au văzut toți au zâmbit,iar Sophia, Armin și Alex mi-au sărit în brate.
- Ma sufocați, am spus eu gâfâind.
- Scuzee, a spus Sophia.
- Doar ne bucuram ca te-ai întors, a spus Armin îmbrățișându-mă iar.
- Și eu ma bucur ca sunt aici,am spus zâmbind. Dar nu as fi fost aici fără ajutorul lui Sam,Dean,Cass,Alexia și a celorlalți îngeri.
- Alexia? A întrebat Alex.
- Un alt vânător.
- Oh.
- Apropo. Unde e Dean?
- A plecat cu Alexia la un hotel, a spus Sam zâmbind.
-...
- E okay. Nu s-au văzut demult. Au multe sa își...spună.
-...da. SAM!!
- Ce??
Atunci i-am sărit în brate și l-am îmbrățișat tare.
- Mersi iar.