𝐀𝐩𝐮𝐬𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐭𝐚 𝐈𝐈ᵀᵃᵉᵏᵒᵒᵏ [✔]

დ Douăzeci și șase

𝙆𝙞𝙢 𝙏𝙖𝙚𝙝𝙮𝙪𝙣𝙜

     — Taehyungie... nu fă prostia asta! Coboară de acolo... te rog... nu mă lăsa singur, tu ești singura rudă rămasă. Ai uitat? suntem frați!

     Mă uit în jos, cuprinzându-mă amețeala. Însă gândul că JungKook al meu poate muri îmi dă putere să mă arunc în gol, uitând de toate relele pe care le-am pățit și aș fi lângă JungKookie...

     Nu pot trăi știind că el a murit din vina mea.

     — Uite, știu că nu mă crezi, dar JungKook e bine!

     Mă uit la Jin, văzându-l aproape de mine. Nu vreau să fiu salvat, de ce nu înțelege acest lucru?

     — Doctorul a spus–

      — A spus că șansele de supraviețuire sunt mici, da, dar asta a fost când a ieșit din operație aseară. Te-am văzut cum plângeai toată noaptea din cauza nevinovăției și din cauza fricii să-l pierzi... te cunosc, TaeTae! Am crescut împreună și legătura noastră e specială. Din acest motiv nu o face... dacă tu te arunci acum și mori, iar JungKook se trezește, ce îi spun? cum pot să-i spun că bărbatul pe care îl iubește și și-a riscat viața pentru el, nu mai e? Cine îl vindecă, dacă nu tu? JungKook te iubește, TaeTae. Namjoon aici de față îmi poate confirma asta. Deși sunteți la început de drum, vă iubiți în secret. JungKook va suferi după tine, chiar vrei să plângă din cauza pierderii tale?

     Îmi șterg lacrimile, zâmbind dureros și vreau să cobor. Gândul că JungKook mă iubește și că el chiar mi-a spus sa nu vin acasă, punându-și viața în pericol pentru mine e mai puternic decât orice altceva.

     O asistentă își face apariția pe acoperiș, împreună cu un om de la pază.  Femeia se apropie de mine, ținând în mână un telefon.

     — Pentru tine, zice și mi-l întinde, nu înainte să mă uit pe ecran și văzând numărul lui... îi cunosc numărul pe rost. Inima mea revine înapoi, bătând de zece ori decât în mod normal.

     "Ya... Tae, întoarce-te la mine! De ce deschid ochii și tu nu ești?"

     "Kookie? tu ești?" întreb, cu vocea stinsă și slabă.

     "Ce? ai crezut că mor și te las singur? Ya! treci și sărută-mă înainte să vin la tine să te arunc eu de pe acoperiș!"

     Îmi vine să râd. Vreau să urlu de fericire că s-a trezit și i-am auzit vocea angelică.

     El... s-a trezit. Vocea sa răgușită, pe care nu credeam că o voi mai auzi vreodată acum mi s-a întipărit din nou în memorie. Aud cum tușește și inima mi se rupe din nou. S-a trezit și eu nu sunt lângă el.