𝐀𝐩𝐮𝐬𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐭𝐚 𝐈𝐈ᵀᵃᵉᵏᵒᵒᵏ [✔]

დ Douăzeci și nouă

𝙅𝙚𝙤𝙣 𝙅𝙪𝙣𝙜𝙆𝙤𝙤𝙠

     Deși sărutul este unul lent și adânc, simt cum dorința mea crește mai mult. Nu mă mulțumesc doar cu un sărut din partea ta, așa că îmi bag mână în părul tău moale și adâncesc sărutul mai mult, ducându-l într-o zonă mai fierbinte. Pentru că nu mă pot mișca foarte mult din cauza piciorului și a durerii din piept, te așezi deasupra mea, având grijă să nu mă lovești deloc.

     Rupi sărutul, coborând pe gât. Fiecare sărut pe care mi-l oferi e ca un drog, iar eu iubesc să mă droghez acum. Simt o plăcere din cauza drogului tău și sunt fericit.

     Respirațiile noastre se unesc, împreună cu bătăile inimii noastre. Acum suntem conduși doar de o singură inimă.

     Inima noastră.

     Simt o căldură insuportabilă în zona intimă și cumva, tu o simți, așa că îți strecori mâna sub cearșaf, apoi îmi ridici "uniforma" ajungând la boxerii care mă strâng groaznic.

     Respirația mea crește îndată ce mângâi umflătura, gâfâind și făcându-mă să tremur, dar nu din cauza frigului. Revii cu buzele asupra gurii mele, nelăsându-mă să zic ceva și transformi sărutul în unul obraznic.

     Membrul meu zace acum în palma ta, iar eu îți mușc buza până la sânge. Gemi în sărut, făcându-mă să rânjesc mândru de fapta mea.

     — Dacă nu erai în starea asta, jur că îmi urlai numele de plăcere, spui, rupând sărutul.

     Aș fi vrut să-ți răspund, însă mâna ta se ridică și coboară lent, apoi mărești viteza. Îmi arcuiesc spatele din cauza plăcerii și strâng pătura în pumni, încercând să nu fac zgomot și să atrag oameni în salon chiar acum, căci aș muri de rușine.

     Îți treci degetul mare peste vârful penisului și masezi maxiv. Căldura corpului meu crește, împreună cu pulsul, iar aparatul o poate confirma, căci sună întruna.

     Aș fi vrut să-i urlu că suntem într-un spital, dar nu am puterea să o fac, căci îmi place. Oricât de mult voi încerca să neg, corpul meu deja a răspuns în locul cuvintelor care sunt în zadar.

     — Poate că aici ai noroc, dar acasă nu te mai salvează nimeni din mâinile mele, JungKookie, îmi șoptești la ureche, apoi mă muști de gât, având grijă să rămân cu câteva semne frumoase pe gât.

     La naiba, vreau să merg acasă în secunda următoare!