Scandalos

Capitolul 19

-E superbă!

Nu am putut să îmi abţin zâmbetul de mândrie. Camera e acum completă și tot ce mai lipsește e micul ghemotoc.

-Nu aş fi reuşit fără ajutorul vostru.

Maggie şi Anne au stat cu ochii în laptopuri cel puţin cinci ore pe zi încontinuu, căutând piesele de mobilier potrivite. În timp ce eu şi Juho căutam culori de parchet şi de vopsea, ele deja comandau mobila.

Albul uşor murdar al bucăților de lemn se potrivesc de minune cu albastrul aproape șters al pereți lor. Podeaua neagră completează întreaga cameră, împreună cu animalele de pe pereţi.

-Ai făcut o treabă excelentă cu pătuțul lui Jungkook, a murmurat Maggie mândră.

M-am apropiat de el şi l-am mângâiat cu blândeţe, cu un zâmbet larg pe buze.

Incă nu îmi vine să cred că Jungkook a vrut să se implice în decorare.

In trecut

- Ce faci?

Mi-am ridicat privirea din calculatorul din fața mea și m-am uitat la soțul meu.

Umărul lui e sprijinit de tocul uşii şi e îmbrăcat cu haine elegante. Probabil a avut o afacere în oraş şi a trebuit să fie prezentabil.

-Urmăresc site-ul de licitație pentru un pătuţ.

A păşit în încăpere, și podeaua veche a scârţâit sub greutatea sa. Și-a coborât privirea şi l-am văzut strâmbându-se, având aceeaşi reacție pe care am avut-o şi eu când am intrat prima oară aici.

-Trebuie să schimbăm asta cât mai curând.

Am aprobat uşor din cap şi am continuat să îl privesc, în timp ce el îşi mută privirea dintr-un colț în celălalt.

-Am dat deja comandă. Ar trebui să ajungă în câteva zile.

-Cine o să le aducă?

-Juho şi cu mine.

Și-a întors capul şi mi-a aruncat o privire urâtă şi rece. Iar acum are de gând să devină un ticălos gelos şi să urle.

Ei bine, eu m-am săturat de el şi de lătratul lui enervant. Am închis laptopul şi m-am ridicat de la biroul meu improvizat dintr-o masă simplă şi un scaun cu spătar de bucătărie.

-De ce trebuie mereu să fie fratele meu?

-Pentru că se oferă să mă ajute, spre deosebire de tine, am trântit-o.

Sprâncenele lui s-au ridicat și m-a privit uimit. Probabil nu se aştepta la o ripostă din partea mea. Crede că o să îmi țin din nou capul în jos şi o să îl las să mă calce în picioare.

Lisa are dreptate. E timpul să îmi revin şi să îl pun la punct.

-Mai bine ai grijă ce spui.

Am pufnit în râs şi l-am privit direct în ochi fără să îmi fie frică să îl înfrunt.

-Altfel ce? O să o duci pe Nora şi la conferinţa fermierilor în San Antonio?

A murmurat o înjurătură, şi pentru câteva secunde și-a ferit privirea de a mea. Seamănă cu un motan care a fost prins la borcanul cu smântână. Și pe motanul ăsta am de gând să îl smotocesc.

-Dacă ai de gând să te culci cu ea, măcar fă-o pe ascuns. E suficient că tot oraşul râde de mine şi de faptul că sunt idioata care te aşteaptă acasă în timp ce ți-o tragi cu frumusica străină.