Scandalos

Capitolul 25

Continui să privesc fereastra cu stupoare. Picioarele mele sunt lipite de podea, corpul meu fiind în stare de şoc.

Luke mă privește furios, gesticulând ca un nebun; a reuşit să atragă atenţia întregilor angajaţi.

- O să stai în casă ca o fricoasă? Ai curaj doar prin intermediul unor hârtii?

Am înghiţit în sec, iar chicotitul Lisei m-a făcut să murmur o înjurătură.

- Mă duc la J.C. înainte să îl trezească cu ţipetele lui, a spus Lisa şi a fugit imediat pe scări, lăsându-mă singură cu furtuna.

Jungkook a ieşit din hambar, privindu-l cu atenţie pe socrul lui, la fel de uimit de reacţia tatălui meu ca și mine. Dar şocul lui iniţial a durat doar câteva secunde pentru că s-a sprijinit cu umărul de poarta imensă a hambarului şi a început să zâmbească.

Ticălosul aşteaptă răspunsul meu cu zâmbetul pe buze și imediat a fost acompaniat de tatăl și de fratele său care au început să aibă aceleaşi zâmbete tâmpite pe buze.

Familie de idioţi.

- Chiar crezi că poţi să te speli atât de uşor pe mâini de mine? După toate câte am făcut pentru tine?

Tot ce a făcut pentru mine? Nemernicul ipocrit nu a ridicat nici măcar un deget pentru mine. Şi acum
se simte jignit şi crede că are dreptul să îmi ceară socoteală?

Nu în viaţa asta, Luke.

Mi-am suflecat mânecile de la cămașă şi am ieşit pe uşă, ignorând țipetele fiului meu. Luke nu s-a mișcat din locul său și a început să zâmbească ca un nebun când m-a văzut apropiindu-mă de el.

- Ce naiba crezi că faci?

A început să râdă şi a aruncat furios hârtiile din mâna lui, încercând să mă lovească cu ele. Dar distanţa considerabilă dintre noi le-a făcut să cadă la picioare şi a reuşit doar să crească gradul de penibilitate pentru el.

- De ce mi-ai şters numele din certificatul tău de naştere?

Ei bine, asta e o întrebare la care nu prea ştiu cum să răspund. Nu m-am aşteptat niciodată să vină și să îmi ceară socoteală pentru asta, iar acum că sunt pusă faţă în faţă cu el, nu ştiu ce să îi spun.

Anne de ce nu te-ai gândit şi la partea asta, vulpoaică bătrână?

- Mereu ai susţinut că nu eşti tatăl meu, am încercat să argumentez ridicându-mi umerii. Nu văd de ce trebuia să port numele tău.

Bărbatul m-a privit surprins și a început să clipească destul de des, de parcă i-ar fi intrat un gunoi în ochi. Amândoi suntem la fel de uimiţi de cuvintele mele şi sper să fie suficient pentru el. Suficient ca să plece acasă la familia lui şi să nu mai avem niciodată această discuţie.

- Te crezi deşteaptă?

Mi-am pus mâinile în sân și nu am avut curajul să îi răspund la întrebare.

-Crezi că nu dau doi bani pe tine?

A făcut un pas spre mine şi aş fi vrut să fac un pas înapoi, dar picioarele nu mă ascultau. A continuat să se apropie de mine până când respirația lui încărcată de alcool mi-a atins pielea, iar privirea sa întunecată s-a îndreptat spre mine.

-Te înşeli!

A început să mă împungă cu degetul său arătător în piept, iar zâmbetul său ironic începuse să dispară.

- M-ai abandonat, Hellya, a şoptit neputincios.

Cuvintele lui mi-au făcut genunchii să tremure, iar creierul meu pur şi simplu s-a blocat.