⌲ 1. Nu că ar mai conta de mâine

627 79 11
                                    

🌸

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

🌸

Mi-a luat doar zece minute să îmi fac eyelinerul cum trebuie. Îl voi considera un nou record. Ai crede că mă descurc la ceva atât de simplu, dar tristul adevăr este că încă sunt praf.

Nici nu vreau să-mi amintesc cât am întârziat deja.

Las tușul pe masă și îmi prind părul. Mă mai privesc o dată în oglindă și apoi îi întorc spatele, înainte să mă decid că, la ochi, codițele nu sunt simetrice.

Pentru că asta ar fi un coșmar. Și nu aș mai ajunge în veci la bar.

Intru în bucătărie, de unde iau o bancnotă de douăzeci de dolari, de care sper să nu am nevoie în seara asta, pentru că nu eu fac cinste. Mama e pe jos, călcându-și rochia pentru mâine, pe niște pături puse unele peste altele pe podeaua rece.

Un ghem de vinovăție mi se formează în piept.

— Mă ocup eu de ea deseară. Nu stau mult în oraș.

Îmi răspunde fără să mă privească, fiind atentă la niște cute imaginare:

— Aproape am terminat, îmi spune și își ridică privirea, zâmbindu-mi sincer. Du-te și distrează-te.

Oftez, clătinând din cap. Ies din micuțul apartament și scrutez strada luminată de singurul stâlp funcțional din zonă.

De mâine totul se va schimba. Până și ceea ce aș vrea să rămână la fel.

O iau la pas, amintindu-mi de câteva zeci de ori că știu să mă lupt și am un spray cu piper în buzunarul blugilor.

Mâine.

***

Prima pe care o zăresc este Kayla, pentru că părul ei negru ca tăciunele nu poate trece neobservat. Lângă ea este Courtney, care mă vede și îmi face semn cu mâna. Mă apropii și mă trântesc pe scaunul din fața lor, apoi îmi pun coatele pe masă.

— Sper că nu ați început fără mine, rostesc, mimând avertismentul din vocea mea.

Kayla bate de câteva ori în masă cu entuziasm.

— În sfârșit! Ne-ai onorat cu prezența ta.

Eu și Courtney ne privim și începem în același timp să râdem.

Ea este cea mai bună prietenă a mea. Confesiunile pe care i le-am făcut nu au fost niciodată ușoare. Spre deosebire de Kayla, pe chipul ei am putut vedea de fiecare dată dezaprobare atunci când era cazul. Și în ciuda acestui fapt, mi-a rămas de fiecare dată alături, dându-mi cele mai bune sfaturi la care aș fi putut spera.

Mâine și asta se va schimba.

— Apropo de prezență. Unde e Isaiah? întreb, făcând semn cu capul spre scaunul gol de lângă mine.

Între început și sfârșitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum