Cartierul West: Micuța Carvalho

~Ți-a fost dor de mine, blondule?

Toate persoanele importante din viața mea stau în același living, deschizând cadourile din partea noastră. Această zi în care ne-am strâns toți, împreună, se va termina cât de curând, așa că încerc să mă bucur de ultimele clipe.
Între timp ni s-a alăturat și Raven, sora unchiului Zayn, iar prezența sa face tabloul aproape complet.
    De ce spun aproape? Fiindcă încă lipsește un membru al familiei.
-Deci, Tommy, te-ai gândit ce vei face după terminarea liceului?
La întrebarea tatei, mezinul Iglesias pufnește în râs și tata pare deranjat de gestul lui. Întrebarea a fost una cât se poate de serioasă.
- Îmi voi găsi eu un loc de muncă prin care să câștig niște bani, nu cred că trebuie să pierd timpul gândindu-mă la asta foarte mult!
Nici eu nu știu încă ce vreau să fac cu viața mea, dar față de Thomas chiar îmi pasă de cariera mea.
Și zilnic încerc să găsesc un răspuns la întrebarea asta.
-Băiatul meu aiurit crede că totul este ușor și nesemnificativ. Sper să se trezească la realitate în final!
Mătușa Beverly pare foarte tristă de faptul că Thomas nu ia nimic în serios. Și punându-mă în locul ei, pot înțelege. Nici eu nu aș putea fi liniștită dacă copilul meu ar fi mereu cu capul în nori.
-Încă e un copil, lăsați-l să se distreze, eu la vârsta lui nici măcar nu treceam pe la liceu!
Un copil? L-aș contrazice pe unchiul Tristan. Poate că are doar 17 ani, dar fizicul este a unui bărbat în toată firea.
-Unchiul Tristan are dreptate! De aceea e preferatul meu, nu mă mustrează mereu ca voi toți!
-În primul rând, credeam că eu sunt preferatul tău!
Chiar dacă tata l-a botezat, el a fost mult mai absent din viața lui Thomas decât unchiul Tristan. Pot înțelege apropierea mai mare dintre cei doi.
-În al doilea rând, dragul meu soț, nu te mai băga în relația copil-părinte a altcuiva! Asta faci mereu!
Mătușa Zora se uită intimidant la soțul ei iar expresia sa ne amuză pe toți. Și brațele încrucișate. Întotdeauna sunt o pereche tare frumoasă!
-Iubito, despre ce vorbești, nu fac niciun rău! De fapt, aș fi un tată grozav pentru un copil!
Acea replică a fost spusă inconștient dar cuvintele sale dețin o greutate mare în spate. Iar acum chipul Zorei s-a întristat iar liniștea ne-a acaparat.
Din păcate, acest cuplu perfect a fost blestemat cu imposibilitatea de a nu putea deveni compleți. Din punct de vedere medical, mătușa Zora nu poate avea copii.
Aveam dorința de a spune ceva pentru a schimba tensiunea ce zboară printre noi dar ușa de la intrare se deschide, pe ea pășind ultimul membru al familiei. Și acum, oficial, tabloul este complet!
-Seb, dragul meu, în sfârșit ai ajuns! Toți te așteptau cu nerăbdare!
De când am pășit în casa Iglesias am vrut să îl văd, să îl îmbrațisez și să îi vorbesc. Fiindcă de când eram o simplă fetiță, el mi-a fost jumătate.
Nu suntem îndrăgostiți unul de celălalt ci doar suntem cei mai buni prieteni.
-Îmi cer scuze pentru întârziere, gândul și inima mi-a fost mereu la voi!
Obrajii săi prind o tentă de roșu la mărturisire și primim un zâmbet inofensiv.
    Probabil că Sebastian nu și-a dat seama niciodată cât de special este. Nici eu nu văd încă în mine acea putere de care spune toată lumea că aș avea-o.
-Nu mai contează acum, vino să te strângem în brațe, campionule!
-Nașule, tu pur și simplu nu îmbătrânești!
Dacă pentru fratele cel mic, unchiul Tristan este preferatul, cu siguranță tata i-a câștigat inima băiatului cel mare.
-Și cu mine cum rămâne? Sunt bătrână sau cum?
Chloe Carvalho le întrerupe momentul de afecțiune celor doi și acum este rândul ei să primească o îmbrățișare. Și să fie ridicată de la podea. Și să primească săruturi pe obraz.
-Ești cea mai frumoasă femeie cu părul de caramel pe care o cunosc!
Recunosc, știe cum să vrăjească o femeie. E genul de tip cu vorbele la el. Se pare că unchiul Zayn i-a fost un profesor bun fiului său.
Dar acum a venit rândul meu să primesc atenția lui Sebastian Iglesias. Și fac primul lucru care îmi vine în minte. Alerg spre el și mă arunc la pieptul lui.
-Ți-a fost dor de mine, blondule? Se pare că de astăzi ne vom vedea zilnic!
-Bine ai venit în cartierul West pentru tot restul zilelor tale, Chrissy! Mi-a fost dor de tine!
Primesc un sărut pe obraz și acum constat că toată lumea se uită la noi. Îmi iau părul și mi-l dau pe față pentru a nu vedea nimeni cât de intimidată sunt.
-Ne puteți scuza pe amândoi pentru câteva minute?
Sebastian mă ia de mână și când primește confirmarea de la mama sa, mă conduce afară din casă, invitându-mă să luăm loc pe scările casei.
-Scuze că te-am luat de acolo dar voiam să vorbim puțin doar noi doi!
Când locuiam în Louisiana, și veneam în vizită aici, mereu stăteam pe scările acestea de vorbă. Dar acum vom putea face asta în fiecare zi.
-E în regulă, și eu voiam să stau doar cu tine puțin timp!
Îl studiez pe băiatul din dreapta mea și îmi dau seama cât de norocos a fost să îi semene mamei sale. Îl prefer blond decât creț, și cu ochi ca ai mei decât verzi.
-Ce părere ai avut de mutare? Cum te simți aici?
-A fost cea mai bună veste pe care am primit-o în viața mea! Sunt foarte fericită aici!
Sebastian pare încântat de răspunsul meu și îmi dau seama că avem mult timp de recuperat. Fiindcă privesc mașina din fața casei și mă întreb când și-a cumpărat-o. Nu știu nici măcar ce lucrează sau unde.
-Tu ești bine? Lucrurile merg bine pentru tine?
Îmi atinge nasul o dată si atunci sute de întrebări mă străbat.
    De ce lumea spune că este o persoană rece? De ce fratele său îl laudă mereu la prietenii săi cât de periculos este? Întotdeauna am considerat că are cel mai blând suflet.
-Acum că familia voastră s-a mutat aici, nu am niciun motiv să nu fiu bine!
Și de comun acord intrăm în casă pentru a ne bucura de ceilalți membrii ai familiei.
De mâine mă voi trezi în fiecare dimineață în Saint Louis, cartierul West.