Cartierul West: Micuța Carvalho

~Eșec

    În cartierul West am trăit lucruri pe care nu le trăisem în Louisiana și am ajuns să fiu străbătută de sentimente care nici măcar nu știam că există. Aici trăiești o viață diferită de orice alt loc din lume.
    Cartierul West este unic, e singurul cuvânt prin care l-aș putea descrie. Dar are o forță care te atrage spre el, care te face să îl adori.
    Poate că totul era vag pentru mine despre familia mea, dar de când m-am mutat aici acest vag a început să prindă culori. Și aici sunt mult mai fericită decât am fost vreodată în Louisiana.
-Dacă mă gândesc mai bine, cred că roșul ar fi stat mai bine pe unghiile mele!
    Nu mă pot abține să nu îmi dau ochii peste cap la remarca Anastasiei fiindcă timp de o oră s-a străduit să aleagă cu ce culoare să îi fac unghiile și în final a ales albastru închis. Ca acum să spună că roșul ar fi fost o culoare mai potrivită. După ce aproape am terminat!
-Ești incredibilă! Nu ți le refac, vei păstra această culoare!
    Toți membrii familiei Iglesias vor petrece o zi răsfățând-o pe Raven iar eu cu Anastasia am căzut de comun acord că ar fi bine să lăsăm această zi doar pentru ei. Amândouă am venit cu aceeași idee, de a ne petrece timpul împreună, ca fetele.
    Dar să îi fac manichiura Anastasiei nu a fost cea mai inteligentă idee a mea. Ar fi trebuit să mergem la cinema cum propusese ea.
-Pot să îți pun o întrebare destul de jenantă? Nu știu ce vorbesc fetele între ele, dar cred că vorbesc și despre sex, nu?
    Mă înec la întrebarea ei și tocmai am depășit-o la degetul inelar.
    Da, fetele vorbesc despre orice. Dar eu nu am vorbit cu prietenele mele despre sex până acum. Fiindcă sunt o amatoare la acest capitol.
-Sigur, poți să mă întrebi orice, dar nu sunt expertă în a face un bărbat fericit în pat din păcate!
    Aceasta chicotește și recunosc că râde foarte frumos. Râde atât de molipsitor pentru cineva care nu a zâmbit niciodată până acum!
-Aș vrea să trec la pasul următor cu Thomas dar nu știu dacă e momentul potrivit. Nu suntem de mult timp împreună!
    Draga mea, și eu mi-aș dori să trec la pasul următor cu Sebastian. La fel ca și tine, deși îmi doresc asta, am rețineri atunci când fac primul pas.
-Eu și Sebastian nu am făcut dragoste până acum, nu te pot ajuta prea mult! Dar Anastasia, nu contează zilele sau lunile pe care le petreci cu acel om, dacă tu vrei să faci acest pas cu Tommy atunci aruncă-te cu capul înainte fără regrete! Totul va fi bine!
    Nouă fetelor ne e tare greu să devenim oficial femei. Să lăsăm un băiat să ne descopere trupul în totalitate. Avem temeri. Avem rețineri. Și e atât de bine să ai lângă tine pe cineva căruia să i te confesezi!
-Cred că ai dreptate, îl iubesc pe mezinul Iglesias nebunește, e primul băiat de care m-am îndrăgostit!
    O aplaud de fericire pe Anastasia fiindcă e mult mai curajoasă decât mine și am certitudinea că ea și cu Thomas vor trece la pasul următor înaintea mea și a lui Sebastian.
-Chrissy, nu îți faci filme cu Seb atingându-te când te uiți la el? Nu ți-ai dori să simți un orgasm? De ce ai rețineri? Vă cunoașteți de când erați copii!
-E complicat, visez la prima noastră noapte de dragoste dar mi-e frică! Până voi avea curajul de a face asta ...probabil se va sătura și el să aștepte.
-Nu spune asta! I-ați tot timpul din lume, nu trebuie să te simți obligată de el. Seb te-ar aștepta toată viața dacă ar fi nevoie!
    Ar face-o! Și acest gând mă sperie. Până unde ar putea merge Sebastian Iglesias pentru mine? Oare aș putea merge și eu atât de departe pentru el?
    Oh, se pare că am terminat! Nu vreau să mă laud dar mă pricep în a da fetele cu ojă!
-Mulțumesc, Christine! Niciodată nu am avut o prietenă cu care să fac lucruri de fete. E atât de uimitor să îți trăiești viața din plin!
    Anastasia a fost prizoniera propriului tată. Și uneori uit asta. De când locuiește în casa în care ne aflăm acum, a unchiului Tristan, fata cu părul roșcat a avut parte de libertatea căreia i-a fost furată.
    A mers la karaoke, la bowling, și-a petrecut nopți în club, și-a aruncat banii pe cumpărături si dulciuri, a vorbit cu fiecare om din acest cartier. Zâmbetul ei e real acum iar cei mai frumoși oameni sunt cei care sunt fericiți cu adevărat.
    Pentru mine Anastasia este o lecție de viață. Se pare că fericirea constă în lucruri mici.
    Telefonul acesteia de pe canapea mă trezește din propriul monolog și mă amuză felul în care apucă telefonul cu degetele astfel încât să nu își strice manichiura a cărei ojă nu s-a uscat încă.
-Alo? Cine este la telefon?
    Un număr necunoscut?
    Anastasia lucrează la o cafenea din Lyndale, ar putea fi un coleg de muncă sau vreun anagajat.
    Fiind atât de frumoasă probabil mulți clienți se îndrăgostesc de ea, chiar dacă inima cât si trupul ei aparțin deja unui băiat.
-LASĂ-TE JOS, REPEDE!
    Anastasia se aruncă peste mine trântindu-mă la podea iar mâinile mele nu mai știu ce să protejeze când o avalanșă de gloanțe pătrund prin ușa de la intrare. Cineva trage în noi. Cineva a venit să ia viața cuiva.
-Nu, nu vă apropiați, nu vreau înapoi în acel iad, vă implor, nu faceți ce vă spune el!
    Patru picioare trec pe lângă corpul meu împietrit la podea de spaimă și se năpustesc asupra fetei blestemate de soartă.
    Tatăl ei nu a dispărut. A fost întotdeauna lângă noi pregătindu-și armele și oamenii. A venit să își ia înapoi unicul copil.
-Lasă-mă jos, brută ce ești! Nu mă atinge cu mâinile tale murdare!
-Ar fi bine să nu te mai zbați altfel o să îți pedepsesc gura aia a ta păcătoasă!
    Recunosc acea voce. Deși am fost stană de piatră de când am fost salvată de Anastasia, auzind acea voce, reușesc să îmi ridic capul privindu-i pe atacatorii noștrii. E Michael! Mâna dreaptă a lui Joaquin și cel care l-a amenințat pe Seb cu cuțitul în parcare. Cel care are deasupra inimii o săgeată pusă de tatăl meu.
-Nu, nu o poți lua, nu vrea să aibă de-aface cu acel monstru!
    Mă ridic de jos cu o furie doborâtoare aruncându-mă asupra atacatorilor. Mai exact, asupra lui Michael. Îl lovesc cu pumnii în piept țipând să o lase pe Anastasia jos.
-Ce fată prostuță! Nu îți băga nasul în treburile marelui J!
    Prietenul lui vine pe la spatele meu și mă ridică de la sol strângându-mă atât de tare încât simt aerul cum mi se oprește.
    De ce execută ordinele lui Russell? De ce oamenii rănesc alți oameni pentru bani?
    Sunt aruncată cu putere la podea și urlu când spatele meu face contact cu podeaua. Acea lovitură m-a lăsat de tot fără aer.
-Nu o răniți, vă rog, nu mă mai zbat, dar nu faceți rău nimănui!
    Anastasia e ținută pe umărul lui Michael de parcă ar fi un sac ce trebuie aruncat, nu o fată care deține o inimă.
    Acum cinci minute această fată își exprima fericirea de a trăi cu adevărat în fața mea iar acum este forțată să se întoarcă la viața întunecată de până acum. Nu, nu îi pot lăsa să îi omoare culorile!
-O să vă urâți pentru tot restul vieții dacă o întemnițați! Nu o aruncați într-un coșmar doar pentru câteva bancnote!
-Doar câteva bancnote? Iglesias ar fi trebuit să vă spună ce sume mari oferă Russell. E vorba de putere, prostuțo, puțin ne pasă de lacrimile pe care fiica lui le va vărsa!
    Dacă în locul Anastasiei ar fi fost sora lor, mama lor, verisoara lor sau o prietenă, oare răspunsul ar fi fost același? Chiar le-ar fi aruncat în iad doar pentru putere? Și până la urmă ce valoare are puterea dacă distrugi vieți pentru a o primii?
-Tata se înșeală dacă crede că o să devină stăpânul meu din nou! Prefer să îmi trag un glonț în inimă decât să trăiesc între patru pereți!
    Ar face asta! Dacă ei o duc înapoi la tatăl ei, acum cunoscând gustul libertății, Anastasia ar putea să își pună capăt vieții. Si-ar lua culorile de una singură doar pentru a nu vedea cum altcineva i le fură puțin câte puțin.
-Dă-i drumul fetei dacă nu vrei să îți zdrobesc craniul chiar în această clipă!
    Izbucnesc în plâns când mă uit la persoana care a pășit în câmpul de luptă iar prezența unchiului Tristan ne oferă acel gram de speranță că nu vom pierde pe cineva drag astăzi.
-Ce crezi că poți face cu o bâtă, omule? Ai făcut greșeala vieții tale ținând aici fiica unui traficant!
    Mă ridic de la podea tremurând din toate încheieturile iar ochii mei stau fixați pe Anastasia.
    Stă cu capul în jos pe umerii lui Michael fără să se miște. A renunțat să lupte pentru libertatea ei?
-Motivul pentru care nu dețin o armă în casa mea este că nu am nevoie de una. Îmi e de ajuns această bâtă pentru a te învăța o lecție!
    Si după acel avertisment, unchiul trece pe lângă mine val-vârtej și se năpustește asupra celui care m-a aruncat pe jos. Îl lovește cu bâta în cap și fiindcă acesta se ridică imediat, îl mai lovește o dată.
    Michael profită de neatenția unchiului și îi oferă o lovitură de picior peste mâna care ținea bâta de oțel.
    Bâta zboară prin living făcând câteva victime în aterizarea ei: două vaze și o statuie din porțelan.
    Acum unchiul își împarte pumni cu ambii bărbați. Un pumn în falca amicului lui Michael și un genunchi în stomacul lui. Dar fiind doi și el ajunge să fie lovit în nas văzând cum amețeala l-a acaparat.
    Îi apucă pe amândoi de bluză și cu forța sa îi aruncă unul în celălalt. Cei doi cad la podea văzând că Michael își freacă ochiul din cauza durerii.
    Celălalt tip se ridică mai repede și se năpustește cu picioarele asupra lui Tristan Carvalho dar nu reușește să îl lovească foarte rău. În schimb el este acela care se alege cu brațul rupt auzind clar toate acele oase fiind făcute zob.
    Dacă aș putea să îmi mișc afurisitele de picioare care tremură de spaimă i-aș aduce unchiului bâta înapoi. Cu ea poate să le zdrobească craniile exact cum a zis. Și vreau să facă asta pentru a o recupera pe Anastasia.
    Anastasia stă ca o păpușă fără suflet pe podea, am vrut să strig la ea, dar nu înțeleg unde a dispărut Michael. Era acum câteva minute acolo!
- Unchiule, fii atent, în spatele tău!
    Alerg către persoana a cărui sânge îmi curge prin vene și tot ce văd este un corp care tresare din cauza unor șocuri electrice.
    Nenorocitul acela de Michael s-a strecurat pe la spatele lui și l-a electrocutat. E un laș! E cel mai mare laș!
-Am primit ordine să nu omorâm pe nimeni, dar spune-i moșului că dacă ni se mai arată în cale, o să îl trimit direct pe lumea cealaltă! Haide, inutilule, să mergem la cabană, șeful ne așteaptă!
    Michael o ridică pe Anastasia brutal de jos iar eu doar mă uit la cei trei cum părăsesc casa.
    Anastasia a fost răpită de propriul tată. Iar cel care i-a salvat viața prima oară acum se află la podea inconștient, încercând să i-o salveze și a doua oară.
    Dar acum a eșuat! Și nu doar unchiul Tristan cât si eu am eșuat.