O poveste Hinny~volumul II~

Capitolul 2

Ginny POV:

    Poate ca Harry nu vrea sa lase să se vadă, dar povestea cu Cedric îl frământă. Și de fiecare dată când încerc să il întreb, nu vrea sa recunoască. Însă am decis că ai am decis că e timpul pentru o noua incercare. 

-Pari super abătut azi,îi  zic eu.

-Normal că sunt, Ginny. 

-Da, dar eu mă refeream la...

-Stiu la ce te refereai. Uite, hai sa vorbim după cină. 

-Cum vrei, spun eu indiferenta, însă de fapt mor de curiozitate sa vad ce e.

     Peste o oră mama ne cheamă la masă. Bucătăria, este foarte mare. Eu și Harry ne așezăm la mijlocul mesei, lângă Fred și George. Toți sunt ocupați, și vorbesc. Draco sta langa Ron și Hermione, dl și dna Malfoy stau cu soții Weasley, iar restul in jur. Au mai venit și Tonks cu Lupin, Bill și Fleur, cu Charlie, și Mundagus (cred că așa se scrie) cu Moody și Kingslay.

Eu ii dau lui Harry de mâncat niste cartofi cu furculița mea, și din păcate Fred și George observa asta. 

-Uuu porumbeilor, hehe! 

-Taci George, mă reped. 

-Sa vedem ce o sa ne faci, chicotește Fred. 

De data asta chiar m-am enervat. M-am întors spre Fred și i-am arătat degetul din mijloc. 

Nu cred că s-a supărat, dar cu o vrajă îmi face degetul sa se intoar a spre mama, dar se afla in fata mea. Din fericire nu remarca, însă când îl las în jos, vede. 

-De ce arătai spre mine, Ginny? 

-Iti arătăm lui Harry ceasul familiei, inventez eu rapid.

-A, da, l-am atârnat acolo. 

   Restul cinei îl ignor complet  pe Fred, care inca încearcă să mă facă să mă dau batuta. ( George se strecoară pe sub scaunul lui Harry, încercând să ma tragă  de picior )

După cină (și o mică discuție despre ce se mai întâmplă afara), Harry se ridică de pe scaun, aproape daram masa că sa mă duc după el. 

    Din fericire nu ne-am ridicat primii, și nimeni nu baga de seamă. Harry iese pe ușă de la intrare, și se îndreaptă spre pădurea din apropiere. E deja întuneric, și silueta lui se vede fermecător in lumina lunii. Se duce foarte puțin lângă pădure și se sprijină de un copac.

Mă așez langa el. 

-Ai zis că vrei sa auzi ce s-a întâmplat. Îmi pare rău, Gin. Ar fi trebuit să am încredere în tine. Să-ți fi spus de mai de mult. Nimeni nu știe, daca te întrebi. Nu am mai zis nimănui. Decât lui Dumbledore, însă abia azi i-am trimis scrisoarea, și până o să am un răspuns, o sa dureze. 

-Bine. Înțeleg. Dar poate vrei sa-mi spui totuși ce e.

-Da. Pai, da, ai dreptate, este vorba despre Cedric. M-am gândit, fata lui era. Daca totuși s-au întors? 

-Nu se poate. Pur și simplu nu se poate. 

-Dar daca da, Ginny? Dacă da? 

-Nu știu. Trăim într-o lume nebuna. Dacă da, cum aflam unde e? Nu putem să facem asta. 

-Da. Așteptam să vedem ce zice Dumbledore. își răspunde el. 

-Ginny, continua el, mersi. Pentru tot. Se ridică și se duse alergând până în mijlocul câmpii. 

Sincer, îmi vine să plâng, și acum fara motiv, dar îmi vine. Nu știu ce să zic.

-Nu plânge! Spune Harry când mă apropii de el, și mă vede la lumina lunii. O sa plâng și eu.

Asta mă face pur și simplu să izbucnesc in râs, pentru că la asta chiar nu mă așteptam. 

-Serios, continua Harry. Chair te rog.

-Nu-i nimic. Am o idee. 

Îl înfașc de tricou (ciudat, pentrucă suntem în decembrie), și îmi lipesc buzele de ale lui, asta până când rămân fără aer, și numai pot, dar mă dezlipesc foarte puțin, și apoi continui iar. 

După câteva minute sau poate zile însorite (😎) vine cineva, și după câte îmi dau seama e Ron pentru că e foarte înalt. Mă despart de Harry, și mă duc spre el. 

-Ce e? Îl interb.

-Stai liniștită, nu te deranjez. 

No spune cu răutate, ci pur și simplu cu dezinteres. 

-Da? Deci de ce ai venit? 

- A venit Dedalus Diggle (Sper că vă amintiți de el, dacă ați citit cărțile) cu niste vesti, deci nu îmi vine să cred. 

-Zi odată! 

-Cedirc! Cedric Diggory! E viu! Pe barba lui Merlin, nu îmi vine să cred! 

-Cum?! Ce?

-Da! 

    Harry aleargă pe lângă mine și Ron, și tranteste usa cu o putere de care niste zăpadă de pe acoperiș.

Hello! Ce părere aveți despre cele întâmplate? Credeți că o să se întoarcă Cedric cu adevărat? Când se va întoarce Sirius? Acesta este cel mai lung capitol pe care l-am scris vreodata din număr de cuvinte. Fara aceasta parte, are 733. Vă pup, bye!❤️❤️❤️