O poveste Hinny~volumul II~

Capitolul 16

Ginny POV:

Timpul trece repede. A fost Anul Nou, și acum e timpul să ne întoarcem la Hogwarts. Mergem la gară însoțiți doar de doamnele Weasley și Malfoy, Fred și George. Restul sunt toți la servici.

- Păi, ne vedem la vară, spune Fred. 

- Să aveți grijă de voi! spuseră la unison dna Weasley și dna Malfoy.

- Da mamă. E că și cum vechii amici ai tatei stau după colț gata să ne stranguleze. Spuse Draco.

- Nu e de râs, se răsti dna Malfoy.

- Ți se pare că râd? 

- Doar urcați odată, spuse George.

- Hai pa! Spuse Harry. Ne vedem la vară!

Dna Weasley se uita cu reproș la dna Malfoy. 

- Ce-i? Nu e că și cum e vina mea. Până la urmă cresc. Zise aceasta când observă.

- Bănuiesc că ai dreptate.

- Paa! 

Mergem să căutăm un compartiment gol, și îl găsim destul de ușor. Pe hol îi văd pe Neville și Luna. Nu se uitau la noi.

- Hello, le spun, când ies din compartimentul nostru, că să-i salut.

- A, bună Ginny! Ce mai faci? spuse Luna.

- Bine, voi? 

- B-bine...

- Ce-ați pățit? 

- Ne-am ăăă certat. Răspunde Neville.

- Iar? Bănuiesc că aveți nevoie de ceva care să vă împace. 

- Nu este nimic...important.

- Nu, insist eu, uită-te la Ron și Hermione, ai putea spune că el iubește mai mult mâncarea decât pe Hermione, dar am dovada că nu e adevărat.

Amândoi par să se simtă mai bine auzind asta,

- Pai, mă duc să iau ceva de mâncare, spuse Luna, ne vedem mai târziu! 

- Stai! Vin și eu! Zise Luna.

Se uita unul la altul o clipă, apoi Neville zâmbește.

- Sigur, spuse el.

Se îndepărtează ținundu-se de mână. 

Ma întorc în compartiment, și văd că Ron, Harry și Draco țipau unul la altul. Hermione incerca fara succes sa se bage și să-i facă să tacă, iar Astoria nici măcar nu se uita la ei. Citea o revistă.

- Alo! Ce se întâmplă aici?! ii intrerup eu.

- Intreaba-ti iubitul! supuse Draco, vizibil suparat.

- Cum adica?! striga Harry, tu ai inceput!

- E na! 

-SI CE NAIBA A FACUT DE E STI ASA RAU, MA ROG? Urlu eu.

- Doamne, Ginny, jeez, nu exager...

- DA' NU EXAGEREZ DELOC, HARRY JAMES POTTER! Sunt foarte calmă.

- Nu văd, răspunde el.

- DACA NU-MI EXPLICATI DE CE NAIBA VA CERATI, O SA...

- NU MAI URLA, striga Draco.

- NICI TU!

- Da încetați! Striga Harry.

- Taci! ACUM, ZI SAU TE VRAJESC! 

- Harry mi-a zis că sunt un prost, spuse Draco.

- ERA O GLUMA, CAP-SEC! 

- Și apoi i-am dat cu rucsacul in cap, continua Draco.

- Mare brânză, bombăn eu.

- I-am spus că e o gluma, și nu înțelege, se apără Harry.

- Oamenii din ziua de azi, spuse Astoria, nu înțeleg că nu asta contează în viață. 

- Alta! Izbucnește Ron.

- Pai are dreptate, spuse Hermione.

Aproape că nu-i aud. Mi se pare mie sa se întunecă afara, la 12 ziua? 

- NU TE IEI TU DE IUBITA MEA, WEASLEY! Urla Draco.

- TERMINATI! Nu vedeți că se întunecă, la propriu?! Striga eu. 

- Așa e! Remarca Harry.

În cinci minute dureroase in care ne-am holbat la cer, se face seara. Se aprind luminile, iar copii incep să iasă pe hol. Ron scoate și el capul.

- Ce se întâmplă?  întrebă un copil.

- Nu știu, răspunse altul. 

- Ăăă guys de ce încetinim? Întreabă Hermione.

Până să răspundă cineva, ne oprim de tot, și se sting luminile, și rămânem pe întuneric.

Hello everyone! Ce mai faceți? Știu că este un capitol destul de scurt, dar nu am prea avut timp zilele astea. Ce credeți că e cu întunericul? Scenele următoare o să semene cu cele din cărțile originale, însă nu am avut alte idei. See you soon! ❤️✨🎉