O poveste Hinny~volumul II~

Capitolul 18

Autor POV:

Când iesira pe ușa biroului lui Dumbledore, Draco șopti:

- Ce-o fi cu el?

Ron ridică din umeri. 

-Dumbledore e foarte gânditor. N-o fi mare lucru.

Mai merseră puțin, și apoi Luna zise:

- Eu o iau pe aici. Ne vedem mai târziu.

- Doar dacă..., Începe Hermione. Ce-ar fi să stăm toți în turnul nostru? Ar fi mai... Sigur.

- Cine ești și ce-ai făcut cu Hermione Granger? Întrebă Ron, amuzat.

- E doar o idee...

- Eu sunt de acord, spuse Ginny.

- Da, și eu, spuse Harry. 

- Dacă află cineva...

- De ce să aibă ocazia? Haide, Ron! zise Hermione. 

- Nu cred că ai ajuns să mă convingi să încalc regulile, dar da, cu de acord Ron.

Mai merseră puțin, si ajunseră în fața portretului Doamnei Grase. 

- Parola?

- Ăăă...O știe cineva?

- Nu, abia am venit. 

- Nu știți parola, nu intrați, spuse Doamna Grasă. 

- Ce ne facem?

- Fără noi, nimic, spuseră două voci la unison.

Toți se întorc că să-i vadă pe Fred și George.

- Nu cred, spuse Draco.

- ... Cum?

- Exact așa, frățioare! Am inventat o pudră specială, și te poate teleporta prinde, chiar dacă au vrajă anti-apariții, zice Fred. 

- Un succes răsunător, adaugă și George. Acum, parola, da? Ia uitați-vă aici! 

George scoate un pachet mare, pe care scrie pudră de Veritasium (poțiunea care te obliga să spui adevărul, trei picături și până și Lordul întunecat și-ar dezvălui cele mai întunecate secrete, remember?)

Fred ia un pumn de pudră, și-l aruncă pe tablou.

- Deci, spuse George, care e parola? 

- Șerbetul Spiridușului, spuse ea uitandu-se în gol.

- Vedeți? Acum înăuntru! Spuse Fred. 

- Noi plecăm, spuse și George, dar va rog să nu spuneți nimănui. 

Cu toții se uită căscați spre cei doi frați gemeni dispărând. 

- E o idee chiar bună, zise Astoria. 

- Intrați odată, spuse Doamna Grasă, sau vă aștept? 

- A, acum.

Cu toții intra in camera, și ,,oaspeții'' se uita in jur.

- E frumos la voi, dar totul e puțin prea... Roșu, comentează Luna.

- Iar la voi totul e prea albastru, răspunde Ron.

- Hei...Gata! Așa sunt toți. Fiecare spune că au o culoare mai plăcută a camerei pentru că așa sunteți obișnuiți! Nu e mare lucru. 

- Păi, faceti-vă comozi. Eu...mă duc să văd dacă au venit cuferele, spuse Harry. 

Harry urcă în dormitoarele băieților. Deloc surprinzător, cuferele lor erau acolo. 

Imediat apare și Ginny.

- Nu ești surprins, zice ea.

- Depinde.

- Faptul că am venit. Plus faptul că nu apare un tobogan in loc de scări care mă împiedică să urc.

Harry râse.

- Așa e. Știam că o să vii, și că nu te împiedică nimic să urci. 

Ginny se apropie. 

- Crezi că o să afle cineva? 

 Ginny mai avea un metru până la Harry.

- Ce contează? Perfectii (Harry accentuă cuvântul) au permis asta.

- Da, e exact genul de lucru pe care l-ar face Hermione, răspunde Ginny. 

Acum, Ginny stătea pe pat lângă Harry (nu vă gândiți la prostii, n-o să se întâmple 😏), 

și spuse:

- Știi ce? 

- Huh? Spuse Harry.

- O sa sune foarte egoist, dar mai târziu vin colegii tăi de cameră, și acum nu e nimeni.

- Da bun. De ce spui că sună egoist? 

- Pentru că asta înseamnă că nu mai stăm cu ceilalți. 

- Avem timp și de ei, spuse Harry, dar de fapt simțea că de fapt n-o sa aibe.

Hello, everyone! Știu că am spus că o să pun next rapid, dar nu am mai apucat, pentru că au intervenit niște lucruri neașteptate, și n-am mai avut timp până de curând. Știu că e un capitol scurt, însă a trecut prea mult timp. Sper că va place! ❤️