O poveste Hinny~volumul II~

Capitolul 11

Draco POV:

Stiu ca am facut ceva teribil de nebunesc, dar, odata l-am auzit pe Dumbledore zicand: ,,Dragostea ne impinge sa facem lucruri nechibzuite." Si, in acest moment, acest lucru e pe cale sa se adeverească. Am plecat de la sediu pentru ca parintii Astoriei au plecat in vacanta la niște rude indepatate pe care ea nu vrea sa le vada. Si, mi-a zis ca e singura de Craciun. Asa ca am plecat sa o iau si pe ea cu noi. Doar dna Weasley stie ca ea vine, in rest nimeni altcineva. 

Ajung, dupa o călătorie foarte lunga, in orășelul din care vine. Timp de o oara caut casa, pe care nu o pot găsi printre atâtea case la fel. Dar într-un final vad casa ei, casa de la numărul 24. Este una mare, roșie, că mai toate casele din zona. Știu că i-am zis Astoriei că ajung acum jumătate de oră, dar m-am pierdut putin. Bat la ușă și aștept să răspundă cineva.

In nici din i secunde, ușă se deschide brusc și Astoria sare pe mine și mă îmbrățișeaza. 

- Am crezut că ai pățit ceva! spune ea.

- Scuze. Am ajuns acum o oră, dar mi-a luat mult să găsesc casa.

- A, in regulă, atunci. Hai in casa. 

Mergem în casa, unde se pare că ea a gătit ceva de mâncare.

- Te pricepi la gătit, spun eu timid.

- Mersi, răspunde ea.

- Păi atunci... Hai sa mâncăm.

    Astoria a făcut salata, cartofi la cuptor și pui. Și, in afara de asta, a mai făcut și un tort mare cu ciocolata, la desert.

După determinăm de mâncat, Astoria îmi arată camera ei. Este foarte frumoasa, in stil Scotian, și mai stam acolo (in camera ei) că sa-si facă bagajul. După îl lasă lângă ușă de la intrare, și se duce pe canapea. 

- Ce vrei sa facem? Întreabă ea.  

- Habar n-am. Orice vrei tu. 

- Bine. Hai să-ți arăt ceva! 

Mă ia de mana, și mă trage până în spatele casei, pe ușă de lângă bucătărie. 

 Curtea din spate este foarte îngrijită, și sunt multe scaune. 

- Inchide-ti ochii, șoptește Astoria. 

Îmi închid ochii, fiind foarte curios ce vrea sa îmi arate Astoria. Recunosc că nu prea m-am saturat la prânz, și acum stomacul mea scoate sunete încercând să dea de înțeles că are nevoie să fie hrănit curând. Când aude sunetele, Astoria surâde. 

- Nu te supăra, mai avem mult? 

- Imediat.

Mă așează pe ceva moale, și îmi deschid ochii. Suntem pe un câmpul din spatele curții. Pe jos este o pătură, și în jur petale de trandafiri, plus câteva lumânări plutitoare. 

- Wow, când ai făcut asta? o întreb uimit.

- Înainte să vii...Oricum, bănuiesc că ți-e foame, nu? 

- Da, dar de ce? Am mâncat de prânz...

Astoria roșește.

- Păi...Am pus praf de foame in mâncare, astfel în cat macarena s-a digerat foarte repede, că sa putem manca și aici. 

- Ești geniala, jur! 

- Am...am crezut că-i sa te superi, la inceput, dar...

- Sa mă supăr?! In niciun caz.

- Bine, atunci hai sa mâncăm! 

Se duce și ia de lângă gard un cos de picnic. 

- Nu am făcut mare lucru... Sendiviciuri (mai bine scriam in engleza), nesite lava-cake, plus șampania asta făcută de spiriduși.

Cred că nu m-am mai simțit așa bine în viața mea. 

După ce terminam de mâncat, Astoria își flutură bagheta și pătură, coșul și farfuriile zboară singure pe fereastră deschisă de la bucătărie.

*Mai târziu*

E deja târziu,aproape zece, și decidem sa mergem la culcare. Planul meu e sa o aduc mâine, de Crăciun pe Astoria la Sediu. Până atunci, stam aici.

Cât mă duc eu la baie, ea s-ar schimbat deja in pijamale, și sta pe marginea patului, uitandu-se in gol. 

- Hei! Ce s-a întâmplat? 

- Ce...? A, nimic, doar mă gândeam...

- Bine atunci...Hai sa ne culcam (nu vă gândiți la altceva🙃).

    Ne asezam amândoi în patul Astoriei, foarte mare pentru un singur om, dar este foarte moale și adorm aproape imediat când pun capul pe pernă.

Hello, everyone! Ce mai faceți? Știu că nu am mai postat de mult, mult timp, dar azi am incercat sa va surprind cu un capitol mai lung. Also, azi, pe 30 noiembrie, va urez tuturor Andreilor sau  Andreelor la multi ani! Stay tuned! ❤️🎉