Gamble on souls.

Capitolul 6.

Dacă aflu că m-ai trădat din nou, nu mă voi mulțumii doar cu sângele tău!
★

"L-am tras mai aproape de mine, sărutându-l flămândă. Mâinile sale îmi mângâiau corpul, de parcă îl descoperă pentru prima dată, deși mă unduiam sub palmele sale mari ca un ritual învățat pe de rost. Eram repeziți și totuși, savuram fiecare clipă din plin. Ne fusese dor;

   Mi-am trecut degetele peste pectoralii săi, croindu-mi drum în părul său, simțindu-i dorul nebunește.

–O să mă urăști dacă facem asta, Starr, ești drogată! Îmi readuce la cunoștință.

–Te urăsc oricum, Xander, așa că ce mai contează încă o greșeală?

–Crezi că nu te iubesc, Starr? Se oprește și face contact vizual cu mine.

   Acele safire mă privesc cu intensitate și la naiba, cât mi-au lipsit!

–Nu știu ce să cred... Murmur, privindu-l hipnotizată.

–Am plecat. Da. Sunt vinovat! Dar am crezut că așa te protejez! Am făcut ce am știut eu mai bine, Avril! Crezi că am fost într-o excursie de iubire cu Lucy? Da, am iubit-o ca pe ochii din cap, dar când am aflat ce a făcut, tot ce mi-am dorit e să o văd cum se chinuie! Cățeaua a venit și s-a jucat cu mintea ta, iar tu ai crezut-o! Te iubesc! Jur pe Dumnezeu, Starr, te iubesc! Te-am privit dormind și am realizat că sunt neputincios. Te-am văzut stingându-te și n-am putut să te reaprind. Mă distruge să te văd așa!

Și pentru a nu știu câta oară, iadul devine mai liniștit în momentul în care mă aflu în brațele sale.

   –Xander... Suspin îndurerată, lăsând o lacrimă să îmi cadă pe obraz, deși îmi jurasem că nu o să-l mai las să mă vadă plângând.

   –Îmi lipsești, steluțo, iar indiferent de ce s-ar întâmpla, sufletul tău îmi aparține, nu uita asta!

   –Greșești!

   –De ce? Se revoltă. Doar pentru că i l-ai dat nemernicului ăla, asta nu înseamnă că e al lui. E al meu, Starr, m-ai înțeles? Al meu. Rostește răspicat cuvintele și îl cred. Tu ești a mea, așa că nu încerca să mă uiți, că n-o să-ți iasă, iubito!

–Nu vreau să te uit, Xander! I-am șoptit cu ochii înlăcrimați."

–Avril, trezește-te! O voce mă readuce cu picioarele pe pământ și tresar speriată, ridicându-mă brusc în șezut.

   Privesc buimăcită în jur, găsindu-l pe Alek lângă mine. Fusese un vis. Nimic din ce se întâmplase nu era real. Xander nu era aici.

Nu mai puteam să fac asta, dar nu știam cum să fac aceste vise să dispară, deși, doar în vis mai reușeam să-l văd. Doar atunci reușeam să îmi mai alin inima.

   –Ușor, nu am vrut să te sperii!

   Puteam să jur că îi simt parfumul în cameră. Puteam să jur că îi simțisem cu adevărat atingerea. Puteam să jur că era adevărat. Furia și dezamăgirea mă lovesc din plin și aproape dau glas urletului, ce stătea să iasă. Dar mă abțin. Țin totul în interior.

   –Avem o problemă.

   Îmi întorc capul, amintindu-mi că Alek e aici. Nu eram sigură că mai puteam face față unei alte probleme, dar totodată, nu aveam de ales.

   –Ce s-a întâmplat?

   –Zeke a acceptat să se întâlnească cu tine.

Era speriat. Câteva picături de sudoare erau pe fruntea sa, iar privirea sa îmi dădea de înțeles că ceva nu era în regulă.