Protectorii:Blestemul(volumul 2)

Capitolul 1

Ma ridic de la birou si arunc o privire la ceas: 11:30.
Ar trebui sa incep sa ma pregătesc. Ma îndrept spre dulap, si imi schimb pijamalele cu o pereche de blugi si un tricou.
De astăzi, suntem oficial in vacanta de vara. Chiar nu imi vine sa cred, ca de aproape 2 luni, lucrurile au inceput sa decurgă normal.
Am inceput sa mergem iar la scoala, si pot sa spun ca nu mi-am mai vazut capul de atâta invatat, dar acum e vara, asa ca azi am hotărât sa iesim cu totii. Imi aud telefonul vibrand, semn ca am print un mesaj.
Arunc o privire pe ecran, ca mai apoi sa zâmbesc.
Will: De-abia astept sa te vad.
E adevărat ca dupa ce l-am salvat acum cateva luni, la inceput lucrurile au fost putin dificile. Dar dupa ce a acceptat ca am facut asta pentru ca eu am vrut, lucrurile au mers destul de bine intre noi.
Sunt fericita si pentru Cassy si Tim. Chiar daca nu vor sa o recunoască, cred ca cu totii știm de fapt ca se plac. Doar ca niciunul nu are curaj sa o spuna.
Nu mai apuc sa meditez si la altceva, pentru ca aud o voce care ma striga, asa ca imi prind repede parul intr-o coada si cobor. De fiecare data cand ajung in bucatarie, ma astept sa o vad pe mama la masa, insa e plecată intr-o călătorie de afaceri. Nu stiu cum de tot uit asta. Mai aud un claxon, asa ca deschid repede usa si ies din casa.
O mașina neagră ma așteaptă in fata verandei. Deschid portiera si urc in spate.
-Hei, spune Iz zâmbind. Pregătită pentru distracție?
-Mai mult de atat nici nu se poate, i-am raspuns zâmbind la rândul meu.
O aud pe Cassy chicotind încet de la volan, urmată de vocea ei limpede:
-Auziti, nu știti unde sunt băieții? Spune ea pe cand opreste in fata unui semafor.
Dau sa raspund, insa un claxon de pe banda alăturată ne atrage atenția, asa ca deschid geamul. Observ mașina baietilor, stand langa a noastră.Tim ne face semn cu mana, dupa care Will accelerează brusc, lăsând in urma un nor de praf.
-Asta a devenit oficial o provocare, mormaie Cassy, pe cand calca pedala pana la pamant.
Nu mai apuc sa reactionez, deoarece simt brusc o smuncitura, apoi sunt lipita cu spatele de scaun.
Următoarele cateva minute au fost complet in ceata. La fiecare curba, ma simteam de parca as mai avea putin si as zbura, iar stomacul meu era mai mult decat pregătit sa protesteze.
Am observat in treacăt ca i-am întrecut pe băieți, iar dupa cateva secunde viteza incepe sa scadă considerabil. Cand am considerat ca nu mai e nici un pericol daca deschid gura, aproape ca am tipat la Cassy:
-Data viitoare ai putea macar sa ma avertizezi.
Aceasta doar a izbucnit in ras, acompaniata de Isabel.
-Chiar ar trebui sa mai facem asta cândva, raspunde ea.
Eu doar m-am rugat in gand sa nu mai trec niciodată prin asa ceva. Mai mergem cateva minute in liniște, pana cand Cassy trage mașina pe dreapta si opreste la marginea unei păduri. Si băieți procedează la fel, asa ca ies din mașina urmată de fete.
-Deci, ce facem aici? intreb eu. Sincera sa fiu, tot ce mi-au spus e ca iesim sa sărbătorim, insa nu mi-a spus nimeni unde mergem.
-Vei vedea, imi raspunde Will, aruncandu-mi o privire amuzata care transmitea eu-stiu-ceva-ce-tu-nu-stii.
Mi-am dat ochii peste cap si l-am urmat pe poteca îngustă, afundundu-ne tot mai adânc in padure.
Iz o ia mai in fata, iar eu decid sa ramân in spatele grupului. Imediat mi se alătura si Will, asa ca merg langa el, umăr la umar, insa fara sa vorbim prea mult. Totul este absolut minunat, încat nici unul din noi nu simte nevoia sa strice aceasta liniste. Păsările ciripesc voioase, iar aroma frunzelor si a florilor, imi invadează pieptul. Soarele străluceste puternic pe cer, insa nu este neplăcut deloc, datorită umbrei pe care ne-o conferă copacii.
Mai ocolesc cateva crengi căzute, pana cand observ ca poteca incepe sa se lateasca. Grăbesc putin pasul, ajungând astfel mai in fata, de unde pot vedea o priveliste care iti taie răsuflarea.
Suvoaie de apa cad in cascade mici pana la baza stâncilor, formând un rau mare si sclipitor. Apa este asa de limpede, încat puteam vedea pietrele de pe fundul acestuia. Am mai stat cateva secunde pe loc, dupa care i-am urmat pe ceilalti, care se îndreptau direct către cascada.
In curând ajungem in vârful stâncilor, chiar de unde incepe sa izvorasca cascada. Imi trec de careva ori mâinile prin apa curată, fiind recunoscătoare pentru senzatia plăcută pe care mi-o oferă.
Ma întorc la ceilalti, care tocmai au întins o pătura mare pe iarba, iar acum incep sa scoată diferite alimente dintr-o geanta. In cateva secunde, totul era gata pregătit pentru un picnic.
Ma asez si eu pe pătura, insa deocamdata nimeni nu vrea sa mănânce. Ma las pe spate, privind cerul senin de deasupra, fara nici o urma de nori. Imi plăcea sa stau asa. Ma ajuta mult sa ma linistesc.
-Hei, spune Will facandu-ma sa ma ridic. Cine vrea sa înoate?
Ii arunc o privire de genul cred-ca-glumesti, insa imediat i-l vad aruncandu-si tricoul, iar apoi plonjeaza de pe stâncă. Pentru cateva secunde am fost speriata, insa imediat ii vad capul inaltandu-se din apa si ma relaxez.
Nu ma înțelegerilor gresit, chiar imi place sa înot, insa in momentul de fata, am cam fost luată prin surprindere.
-May, nu vi si tu? striga el, facandu-mi semn încurajator cu mana.
-Ba da, ii raspund eu inapoi, insa mai întâi Iz.
O vad pe aceasta apropiându-se de marginea stancii, pentru ca mai apoi sa sara cu gratia unei feline, iar pana sa clipesc, era deja in apa.
Bun, deci acum e rândul meu. M-am apropiat fara frica de margine. In fond, asta este unul dintre lucrurile care imi plac cel mai mult sa le fac. Trag o gura de aer in plamani, imi tin respiratia, iar apoi sar. Imediat isi face apariția sentimentul acela de imponderatie, cat timp sunt in aer. Iubesc Senzația pe care mi-o da. E ca si cum stomacul mi s-ar face ghem, pentru ca mai apoi sa se deschidă mai larg decat inainte, iar golul acela din piept pare gata sa ma înghită. Toate astea nu durează insa mult, deoarece ajung destul de repede in apa. Simt picaturilede apei pe piele, in timp ce corpul imi e înfasurat in bule de oxigen. Ma scufund cat de tare pot, iar cand simt ca nu mai am aer in piept, ma ridic la suprafata.
Înot pana la mal, unde se afla Will si Iz, asteptandu-ma langa un copac. Aud un tipat scurt, iar api obsev celelalte doua siluete plonjand un apa. Izbucnim cu totii in ras ea la vestea fetei indignate a lui Cassy, si cea nevinovata a lui Tim.
Mai zăbovim o vreme aici, simțindu-ne cu totii prea bine ca sa plecam acasa.
Cred ca meritam din plin o astfel de zi. Ce-i drept, sunt putin îngrijorată pentru cosmarurile care ma tot sacaie, insa acum nu e momentul sa le povestesc si celorlati despre ele. Imi las capul pe umărul lui Will, privind din nou peisajul si inspirând puternic in piept mirosul ierbii.

--------------------------------------------------
Deci, acesta este primul capitol al celui de al doilea volum. Pentru cei care l-ati citit pe primul, cam știti despre ce e vorba. Sper doar sa va placa si stiu ca e cam plictisitor, insa avem nevoie de o reintroducere. Promit ca următoarele vor fi mai interesante.