Protectorii:Blestemul(volumul 2)

Capitolul 3

Ma trezesc in mijlocul noptii datorita zgomotului. Ma ridic in capul oaselor, căutând sursa acestuia. Imediat observ cre e problema:geamul e deschis, si s-a trântit de perete.
Ma ridic amorțită din pat, si il închid. Ma intorc inapoi si ma întind putin, moment in care vad o umbra trecând prin fata camerei mele. Prima mea reacție a fost: a intrat cineva in casa, dar apoi ma gândesc mai bine, si având in vedere ca doar acum m-am trezit, se prea poate ca imaginația sa imi joace feste. Ma hotărăsc sa ma bag din nou in pat, insa ceva nu imi da pace, asa ca ma aproprii cat pot de încet de usa, si pasesc pe hol. Nu vad nimic, asa ca, cobor scarile in liniste. Nici aici nimic. Mai mult ca sigur mi s-a părut. Ma intorc si dau sa urc din nou scarile cand vad in capul acestora o umbra. Raman surprinsă, întrebându-ma ce ar putea fi. Nici nu clipesc bine, ca acesta si dispare. Speriata, urc repede in camera mea. Insfac telefonul de pe noptieră si il sun pe Will.
Imi raspunde la al 3 apel, putin cam somnoros:
-Hei, ce se intampla, e totul bine? ma întreaba inabusindu-si un căscat.
-N-nu st-stiu. P-poti t-t-te r-rog sa vi p-pa-pana a-aici? il intreb eu tremurând toată.
Auzindu-ma asa, pare sa ii dispare orice urma de oboseala, căci imi raspunde scurt:
-Voi fi acolo in 5 minute, si inchide.
Ma asez in pat, încercând sa imi ascund tremurul. Ce m-a speriat cel mai mult nu a fost acea umbra in sine, ci faptul ca am avut un vis asemanator acum o saptamana. Ce se intampla cu mine?
Dupa multe clipe lungi de stat in întuneric, aud pași pe hol. Ma grăbesc sa ma ridic din pat, in timp ce Will intra pe usa, urmat de Iz.. Aproape ajung langa el, cand observ ca, chipul incepe sa i se contorsioneze, si cat ai clipi se transforma intr-o arate oribila. Tip ascuțiți, si insfac un pumnal mic de pe birou. Il ridic si il implant in pieptul oribili creaturi, iar aceasta cade la pamant.
Răsufla usurata, insa Isabel pare mai panicata ca nici o data.
-May, de ce ai facut asta? Întreaba ea, aplecandu-se îngrijorată peste corpul cazut.
-Cum adică? Ii raspund la rândul meu tot cu o intrebare, neînțelegand ce vrea sa spuna.
-Tocmai l-ai înjunghiat pe Will. De ce ai face asta?! imi spune nervoasa, încercând sa oprească sângerarea.
-Cum? Nu ai vazut? Nu era Will.
M-a privit de parca ar fi vorbit cu o nebuna, apoi a strigat la mine:
-Hai, ajuta-ma, repede! Trebuie sa ii scoatem pumnalul.
Ma aplec langa ea, iar vederea chipului lui Will ma izbeste ca o lovitura in stomac. Este atat de palid, iar pe piept are înflorita o pata roșie, care pare sa se tot mărească.
Nu pot sa cred, eu am facut asta? Dar nu era Will, am vazut bine ce sa intamplat.
-Crr-crezi ca o sa moara? O intreb eu pe Iz plângând de-a dreptul.
-Nu, asta daca ne grăbim. Trebuie sa il ducem la un spital, hai.
O ajut sa il ridice, si mai mult impiedicandu-ma in proprile picioare decat mergând, ajungem la mașina.
-Haide, conduc eu, tu stai cu el in spate, ma instruieste ea grabindu-se.
Drumul pana la spital este o ceata totala. Cand ajungem , Iz fuge repede inauntru, iar in scurt timp ajung la mașina 2 medici cu o targa. Nu vroiam sa ii dau drumul, dar pana la urma sunt nevoită, si privesc cum Will este îndepărtat de mine, iar in scurt timp nu il mai zăresc de loc.
Chiar daca imi simt picioarele intepenite, reușesc sa ma dau jos de pe bancheta, si intru in cladirea spitalului. Imediat ma întâmpina Isabel, care se afla in sala de așteptare.
-I-ai anunțat pe Cassy si Tim? Intreb eu ragusita.
-Nu, ii voi suna dimineata.
Mda, are dreptate. Nu ar trebui sa ii trezim la ora asta. Ma îndrept abatuta spre unul dintre scaune, si ma prăbușesc pe el lipsită de vlaga.
Se face aproape dimineata, cand Will iese din operație. Alerg grabita spre salonul lui, împreuna cu Iz, insa doctorii nu ne dau voie sa il vedem, deoarece nu suntem din familie.
Ne întoarcem morocanoase, inapoi in sala de așteptare, iar dupa nici o ora sosesc Cassy si Tim.
-Ce s-a intamplat? E bine? Întreaba Cassy îngrijorată.
-Am venit imediat ce am aflat, spune si Tim.
Le povestim si lor ce ne-au spus doctorii noua, iar apoi vine si întrebarea, de care imi era cel mai frica:
-Dar, ce s-a intamplat de fapt?
Isabel s-a uitat la mine cu subînțeles, iar eu incuvintez aproape interceptabil.
-Aa, de fapt nici eu nu stiu sigur ce sa intamplat, incep eu. Eram in camera, cand au ajuns Will si Iz. Si chair in momentul in care am ajuns langa Will, acesta a inceput sa se transforme intr-un Adonit, asa ca l-am înjunghiat cu pumnalul.
-Da, dar eu nu am observat absolut nimic in neregula cu el. Nici o transformare, nimic, completează Isabel.
Hmm, cred ca a sosit momentul sa le spun si lor, chiar daca mi-as dori sa nu trebuiască sa fac asta.
-Știti, in ultima perioada am niste cosmaruri, si aproape toate au inceput sa se împlinească. De exemplu, chestia asta cu Will, am visat-o acum cateva nopți, iar in seara asta, totul s-a intamplat întocmai.
-Deci, vrei sa spui ca ai visat toate astea?
Incuvintez, iar Tim adaugă:
-Asta, in mod clar, nu poate fi de bine.
Toti se uita la mine cu o privire sumbra, gândindu-se ce ar putea însemna chestia asta.