Cine rade la urma? #3 (seria Pana la sange)

23. Ruleta ruseasca

          Serena

          Aveam impresia ca merg pe cioburi de sticla. Nu voiam nici macar sa ma ridic din pat. De ce nu putea toată lumea sa ma lase in pace cateva zile? Voiam doar putina liniste. Putin timp.
          Dar datoria era datorie si dacă familia mea avea nevoie de mine atunci n-aveam decat sa ma ridic din propria mea mocirla, sa ma scutur bine, sa ma aranjez si sa ma prezint la apel, zambitoare si cu fruntea sus.
          Nici macar nu știam despre ce e vorba când am intrat in sufragerie. Mama spusese ceva despre organizare si văzusem cativa oameni dubioși intrand si iesind din casa, dar n-am dat mare importanta. Sufrageria era goala. Inafara de cateva ornamente florale, nimic nu imi dădea de inteles ca ceva urmează sa se intample.
Am auzit pasi in spatele meu, dar nu m-am obosit sa ma intorc.
-Ma bucur ca te-ai hotărât sa cobori, spuse mama bland si imi arunca un brat peste umeri, tragandu-ma spre ea.
-Poate ma lamuresti? Despre ce e vorba?
-Reece si Josie sărbătoresc un an de la nunta, spuse mama aruncându-mi o privire ingrijorata.
Bineînțeles. Organizasem nunta aia. Ar fi trebuit sa imi amintesc când era aniversarea lor, nu? Ei bine, nu știam nici macar ce zi a saptamanii e, cu atat mai putin in ce data eram.
          -Corect, am murmurat dregandu-mi glasul si tragandu-ma de langa ea.
-Jarred...
-Nu știu unde e Jarred, mama, i-am spus inainte de a apuca sa ma întrebe.
-Nu, nu asta voiam sa spun. Jarred a spus ca vine cu cineva la cina, ma lamuri ea. Ai idee despre cine e vorba?
M-am uitat la ea cu ochii mari si sprancenele ridicate. Jarred nu venise niciodată cu o fata acasă. Nici unul dintre cei trei fii ai familiei nu adusese vreodata fete acasă, doar dacă nu ii puneam la socoteala pe Reece si Wes, dar numai pe cele cu care se si insurasera.
-N-am nici cea mai mica idee, am murmurat încă prea surprinsa ca sa revin la starea mea de letargie din care nu reușisem sa ies de cateva zile.
-Banuiesc ca o sa ne lamurim mai tarziu.

          Toată lumea era numai zâmbete. Pana si tata isi lasase deoparte telefonul si problemele ca sa o tina pe Easther in brațe. Sa-l văd pe Declan Da'Vierr scalambaindu-se la nepoata lui era o imagine a naibi de neasteptata si, deși mereu se juca cu ea, nu puteam sa ma obișnuiesc cu el in acea ipostaza. Ma uitam lung la el, întrebându-ma dacă se va juca vreodata așa cu copii mei. Dacă voi avea vreodata copii.
          -Buna, spuse Josie așezându-se langa mine.
          -Buna, am murmurat apatic.
          -Cum rezisti? Ma intreba cu jumatate de gura.
          Știam la ce se refera. M-am prefăcut ca nu înțeleg.
          -O sa mai rezist încă jumatate de ora pana la cina, nu îți face griji.
          Era mult mai ușor sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic decat sa recunosc cu voce tare ca ma ofilesc pe picioare. Imi era atat de al naibi de dor de Luca. Naiba stie cum rezistasem impulsurilor care ma chinuiau pana la tortura sa il sun, sa merg la el acasă, sa gravitez in jurul lui ca planeta asta in jurul soarelui.
          Fusesem egoista toată viata si am decis ca in privința lui n-o sa fiu așa. Luca avea multe de pierdut. Mama si sora lui aveau prioritate in viata lui. Prietenia lui cu Weston era prea importanta ca sa o puna in pericol din cauza mea. Deasemenea, el nu voia sa aibe nici o legatura cu mine si tot el plecase imediat ce Weston ii spusese ca poate sa plece. Eu n-am făcut decat sa ii dau un motiv sa o facă fara sa se simta vinovat.
          -Chiar nu vrei sa vorbesti deloc? Ma intreba Josie privindu-ma cu mila.
          Am clătinat hotărâtă din cap. N-aveam de gând sa vorbesc nici in ruptul capului, nici dacă viata mea depindea de asta. Nu era nimic de spus defapt. Lucrurile erau limpezi ca lumina zilei.
          -Unde a ramas Jarred? Intreba Reece intrand in sufragerie in timp ce se chinuia sa isi aranjeze mâneca bluzei pe care o purta.
          Ochii lui Josie s-au lipit de el si știam ca nu mai vede nimic si nu mai aude pe nimeni in clipa aceea.
          -E pe drum, spuse Wes care susotea de ceva timp cu Amira intr-un colt. Ajunge imediat.
          -Bine, pentru ca mor de foame, mormai Reece așezându-se langa Josie si aruncându-si bratele in jurul ei. Buna, murmura apoi cu vocea joasa si...intimă.
          -Buna, frumosule, ii raspunse Josephine iar eu chiar trebuia sa plec de langa ei inainte...
          Usa de la intrare s-a trântit atat de tare incat toată lumea a încremenit si am avut impresia ca timpul s-a oprit in loc o clipa, la fel ca inima mea. Amandoua, si timpul si inima mea, s-au pus in miscare când Jarred a intrat in sufragerie.
          Cu Luca imediat in spatele lui.
          Orgoliul meu ma implora sa intorc privirea, dar inima mea era mai încăpățânată, așa ca n-am putut nici ea respir in timp ce ma uitam la el. Arata absolut si complet nefiresc de bine. Era incredibil de frustrant in acel moment ca parea sănătos si fericit si multumit in timp ce eu ma simteam ca o epava.
-Luca? Se mira Reece ridicându-se in picioare. Nu știam ca vii la cina.
-Nu era in plan sa vin, spuse Luca prinzandu-i mana intr-a lui. Jarred si Weston m-au invitat.
-Ma bucur ca ai putut ajunge, ii spuse Reece inainte de a se da doi pasi inapoi.
I-am simtit privirea ațintită asupra mea. Am refuzat sa ma uit in ochii lui.
-Mel? Spuse Reece rasucindu-se pe calcaie. Putem sa mancam acum? Mor de foame!
-Mancam după ce coboara Alice, spuse mama calma si senina.
Fratele meu arata de parca ii căzuse cerul in cap. A deschis gura, dar n-a mai apucat sa spună nimic, pentru ca Jarred i-o lua inainte.
-Defapt, inainte sa coboare Alice, trebuie sa va spun ceva.
Cunosteam privirea aceea. Știam si tonul acela. Sa fiu a naibi. Idiotul facuse din nou ceva. M-am ridicat ca in transa si am ocolit masa. Tata i-o pasa imediat pe Easther mamei care, la randul ei, isi privea ingrijorata odrasla blestemata. Toată lumea intrase in alerta.
-Ce ai mai făcut de data asta, Jarred? Intreba Reece, punându-si masca impenetrabila pe chip.
Weston si Amira se apropiasera si ei. Toți eram tensionați, asteptand ca Jarred sa arunce o noua bomba.
-Bine, murmura Jarred privind incruntat in jurul lui. O sa sune mult mai rau decat este defapt, ne atentiona apoi.
-Vorbește, marai Reece printre dinti.
-Eu... va amintiți despre accidentul in care a murit Eliot Collins? Eu... noi i-am tăiat frânele masinii.
Am așteptat momentul in care acoperisul casei avea sa sara in aer. Spre surprinderea mea, nu s-a întâmplat.
-Poftim? Intreba tata nevenindu-i sa creada.
-Eu si Luca am aflat, nu ma intrebati cum pentru ca nu pot sa va spun, ca el a fost in spatele celui care m-a injunghiat si tot el era cel care ameninta familia noastra.
M-am incruntat la el. Asta...era o minciuna. Banuiam ca Jarred avusese legatura cu accidentul, dar n-o facuse din cauza acelor motive. O facuse din cauza mea. Nu mai înțelegeam nimic.
-Luca, spuse Reece intorcandu-si privirea. L-ai ajutat?
-Da, raspunse acesta senin. Am mers împreuna si i-am tăiat frânele masinii nenorocitului. Cum Weston a aflat despre asta, Jarred a vrut sa va spună si voua, pentru ca era doar o chestiune de timp pana când informatia avea sa vina din alta parte.
Reece incepu sa se miste dintr-o parte in cealalta, tata era negru de furie. Mama iesise din camera plangand cu Easther in brațe si noi, cei rămași, eram muti.
Numai ca tot nu înțelegeam nimic.
-Si dacă tot am nimerit aici când se dau cartile pe fata, cred ca e randul meu sa spun ceva, isi drese Luca glasul.
Mi-am ridicat ochii spre el in urmatoarea fractiune de secunda. Privirile ni s-au intersectat. Ochii lui de culoarea oceanului învolburat erau plini de incapatanare si determinare. Apoi si-a mutat privirea asupra tatei si mie mi s-a strans stomacul pana in pragul senzației de voma.
-Cu tine cred ca trebuie sa vorbesc in primul rând, Declan, spuse inclinandu-si capul.
Nu. N-o s-o facă. N-ar face așa ceva. N-are cum sa fie atat de nesăbuit, nu-i așa?
-Ce? Ati mai omorât si pe altcineva inafara de Eliot Collins in ultimul timp? Mormai tata furios.
          Mai rau, imi venea sa tip. Omul era pe cale sa se sinucidă.
          -Nu, cel putin eu n-am mai luat parte la astfel de activitati, se grabi Luca sa il asigure.
          -Nu, ai fost ocupat cu altfel de activitati, ranji Jarred rautacios.
          Mi-a înghețat sangele in vene. Știa...?
          -Incep sa imi pierd răbdarea, baieti, ii atentiona tata îndreptându-si spatele.
          -Corect, mormai Luca si trase adanc aer in piept. Declan, trebuie sa îți spun ceva. Nu e un subiect care o sa îți facă plăcere si sunt sigur ca primul tau gând va fi sa ma împuști in cap, dar te rog numai sa imi dai o sansa de a vorbi pana la capăt.
          -Astazi, dacă se poate, comenta Weston, ranjind si el.
          -Declan, eu... m-am îndrăgostit de fiica ta, spuse el dintr-o suflare si fara sa-si mute privirea.
          Cat despre mine, aveam impresia ca am surzit temporar. Auzisem, știam ce înseamnă cuvantul ăla dar creierul meu nu il putea asimila. Vazand ca tata nu scoate nici un sunet, Luca se gandi ca e o idee minunata sa continue.
          -De Serena, nu de... Alice.
          -Am bănuit si eu ca despre Serena vorbesti, baiete, se ratoi tata la el apoi isi muta ochii spre mine. Ce înseamnă asta?
          -Ma intrebi pe mine? E prima oară când aud așa ceva, am reușit sa articulez cu vocea sugrumată.
          -Ce înseamnă asta, Luca? Intreba tata printre dinti.
          -E exact atat de simplu precum suna: m-am îndrăgostit de fiica ta, spuse ridicand din umeri. Si...
          -Si?! Se rasti tata pierzându-si răbdarea incet dar sigur.
          -Si sunt pregatit sa fac lucrurile corect, așa cum știu ca vrei sa fie. Eu am...compromis-o...pe fiica ta. Si vreau sa îți cer mana ei.
          Habar n-am când mi s-au ridicat mainile la gura, dar aveam impresia ca ochii or sa imi sara din orbite.
          -Ce-ai făcut, dobitocule?! Am suierat neinteligibil.
          -Poftim?! Tipa Reece tresarind de parca il curentase cineva.
          Luca rămase cu spatele drept, cu ochii in ai tatei, facand abstractie de Reece.
          -Vii in casa mea, la masa mea si imi spui așa ceva in fata? Intreba tata calm; mult prea calm ca sa fie bine. Cum indraznesti?!
          -Era mai bine dacă imi luam talpasita după ce m-am culcat cu ea? Intreba inconștientul.
          Nu știu dacă am reacționat inainte sau după ce Reece a dus mana la spate, după pistol. Nici nu-mi amintesc când si cum am ajuns in fata lui Luca, stand intre el si glonțul pe care știam ca fratele meu n-o sa ezite sa i-l tragă in cap, fix intre ochi.
          -Mișca-te, imi ceru printre dinti.
          Nu credeam ca il mai văzusem pe Reece atat de furios vreodata. Pana si trasaturile frumoase ale fetei i se înăsprisera. Arata ca un criminal scapat de sub control.
          -Lasa arma si promite-mi ca nu il omori, i-am cerut eu.
          -Ba, pe dracu! Pufni el. Mișca-te!
          Am ramas pe loc, fara sa spun vreun cuvant. M-am uitat la el neimpresionata. Știam ca n-o sa riște sa încerce sa tragă in Luca cat timp eu eram in fata lui. Amandoi eram in siguranța momentan.
          -Wes, Jarred, luati-o de aici, răcni el.
          Nici Wes si nici Jarred nu s-au miscat. Nimeni nu se mai mișca iar eu aveam impresia ca jumatate din persoanele prezente isi țineau răsuflarea. In mod ciudat, eram calma si perfect lucida. N-aveam nici o idee despre ce naiba fusese in capul lui Luca de facuse așa ceva, dar planuiam sa il tin in viata suficient de mult cat sa aflu si sa il omor apoi chiar eu.
          -Haide, surioara, lasa-ma sa-l omor pe ticălos, imi ceru Reece mutându-si privirea spre chipul meu.
          -De ce sa faci așa ceva, Reece? L-am întrebat incruntata. Care e problema ta?
          -Care e problema mea?! Ma intrebi așa ceva? Tipul vine aici si spune ca te-a compromis iar tu ma intrebi care e problema mea?!
          -Exact asta am întrebat, nu?
          -Serena... incepu tata.
          -Nu! Am spus tare si clar intorcandu-mi privirea spre el. Care-i problema voastra? Plănuiați sa ma vindeți pe vreo afacere profitabila si v-ati pierdut moneda de schimb?
          -Aberezi! Ma atentiona tata incruntat.
          -Atunci ce importanta are dacă si cu cine fac sex?
          Pot sa jur ca marele Declan Da'Vierr a tresărit in clipa in care acele cuvinte mi-au părăsit buzele.
          -Ai atat de mare încredere in Luca? Ma intreba apoi Reece.
          -Nu in clipa asta, am recunoscut eu. Dar tot am mai multa încredere in el decat in oricine altcineva dinafara acestei familii. Te las sa ii faci ce vrei, pentru ca oricum n-am cum sa te opresc cu adevarat, dar promite-mi ca nu il omori!
          -Puteti sa va calmați putin? Intreba Weston facand un las in fata. Omul a spus ca e îndrăgostit de ea, ca vrea sa facă lucrurile corecte. I-a cerut mana! Ce dracului e in neregula cu voi?!
          Reece clipi surprins de cateva ori. Pana si eu uitasem de partile acelea din tirada lui Luca. Nici macar nu ma puteam gandi la toate lucrurile alea in acel moment: prima oară trebuia sa il scot pe el de acolo in siguranța.
-Are dreptate, isi drese Jarred glasul.
-Tu ti-ai pierdut dreptul de a-ti da cu părerea in momentul in care ne-ai intors spatele tuturor, așa ca taci naibi din gura! Latra Reece agresiv.
-Bine, gata! Tuna vocea tatei facand pe toată lumea sa amuțească. Baiete, ce ai de spus in apararea ta?
-In aparatea lui?! Am strigat revoltata. Ce sunteți voi? Completul de judecata?
Tata nici macar nu se uita la mine, ci continua sa il fixeze pe Luca cu o privire severa.
-Am spus deja ce aveam de spus. Orice altceva mai e de discutat o sa discut cu Serena, dacă mai vrea sa vorbească cu mine, ii raspunse el simplu si calm, liniștit chiar.
-Serena? Vrei sa vorbesti cu el sau il dau afara in suturi? Ma intreba tata.
Bucățica aceea mica si sadica din mine ma impungea in coaste si imi soptea malefic sa ii spun sa-l dea afara in suturi.
-O sa... vorbim. Chiar acum, am adăugat rasucindu-ma pe calcaie, spre Luca. Mergi. Mergi!
Era singura sansa sa plecam de acolo înainte ca Reece sa o ia razna din nou. Eram la jumătatea scarilor când l-am auzit injurand si apoi:
-Nu-mi vine sa cred ca l-ai lasat sa plece cu ea, ii spuse el tatei.
-Oh, dar mai taci odată! Tipa Josie in cele din urma. Te dai de ceasul morții de parca a făcut vreo crima! Defapt nu! Jarred si Luca chiar au făcut o crima si nici macar n-ai clipit, Reece, misoginule! Cum poți sa fa...
Vocea lui Josie s-a pierdut pe măsura ce am urcat spre etaj, intr-o liniste tensionata. Macar știam ca Reece o sa se poarte decent pentru restul zilei. Știam ca o sa aibe Josie grija sa fie așa.
          Luca alesese sa joace ruleta rusească in acea zi. Sa vedem, Moretti, pierzi sau câștigi?