Trecutul unui demon

Capitolul 11

Merg exasperata spre statia de autobuz aproape căzând de pe proprile picioare. Nu știu ce am azi, dar nu mă pot concentra deloc la ce e în jurul meu. Sunt într-o stare de melancolie atât de puternică încât nici dacă ar da autobuzul peste mine nu m-aș trezi și asta numai din cauza tipului ala imbecil care nu vrea să mă lase dracu sa revin la realitate. Când ma gândesc la el simt o emoție care îmi macina stomacul. Ai dracu sa fie ochii aia nenorociţi care mi s-au imprimat pe creier!
Merg în continuare spre stație și mă urc în autobuz. Îmi bag căștile în urechi și dau volumul la maxim. Vreau ca muzica sa îmi inunde gândurile cu melodii rock. În căști răsună melodia "Du hast " de la Rammstein. Când sunt frustrată de obicei ascult melodii puternice dar care totuși să aibă un mesaj anume.

Autobuzul oprește iar eu aproape ma împiedic pe ultima treapta când sunt impinsa de o bănută care probabil credea că asta e staţia cimitirului. Cobor și mă uit urat la femeia care mai ca îmi scotea limba.
Mă minunez si eu ce viaţă de cacat am.
Dau să intru în școală dar sunt oprită de Luke care striga ca disperatu după mine sa îl aștept.

- Stai mă disperatule că nu plec în Narnia.

-Am crezut ca nu m-ai auzit...

-Te-a auzit tot liceul nu iti fa griji. De ce nu ai răspuns la telefon aseară?

- M-ai sunat?

-Dă..

-Pai am avut putină treabă . Spune pe fata lui citindu-se satisfacția și un zâmbet ștrengar și imbecil.

-Cu cine ti-ai tras-o? Întreb plictisita, chiar nu ma prea interesează dar mno încerc să mă prefac interesată.

-Emily Tomson. Zâmbește ca un imbecil.

- Aia nu-i boboaca?

-Ba da, dar e foarte " dezvoltată " pentru vârsta ei.

- Ok, pe lângă că ești incompetent mai ești și pedofil. Pai tine-o tot asa...
Luke își dă ochi peste cap și face o moacă gen " numai de mustrările tale mai am nevoie" , apoi mă sărută pe obraz și pleacă spre clasă lui.

Merg și eu spre clasă mea . Pentru prima data în 2 ani ajung cu 15 minute mai repede la școală asa ca îmi pun capul pe banca și adorm putin.

Mă trezesc cu inima în gât când aud bufnitura puternică. Îmi deschid ochii buimacă și realizez că încă sunt în sala de cursuri nu în Narnia. Arunc priviri în jur și moacele enervante ale colegilor mei ma privesc amuzati, nu mă fac să înțeleg de ce își belesc ochii spre mine, pana când dau de faţa nervoasa a "Cruelei " cum mă ucide din priviri inainte să deschidă gura..

-Turner, te-am trezit cumva din somn? Te rog sa mă scuzi că ora mea te deranjează din activitaţiile tale.
Spune ironica vrând intenționat să mă enervez ca sa mai primesc o pedeapsă. Scorpie bătrână...
Nu pic eu de proasta și de data asta.

-Scuzați-mă. Mormăi cu jumătate de gură.

Baba tace din gura pentru prima data în viata ei și se întoarce la tabla.

După ore **** :

Doamne mare ești ca m-ai mai scăpat de încă o zi! Fug spre ieșirea din școală ţinta la orfelinat. Intru în clădire dar copiii sigur dorm altfel deja ar fi tăbărât pe mine. Aud voci din sufragerie și mă îndrept și eu acolo...
Intru si o văd pe doamna Margret cum vorbește cu un bărbat care sta cu spatele la mine. Când femeia își întoarce privirea spre mine și individul face la fel. Când văd fata tipului un nod mi se pune în gât iar inima o ia la goană. Rămân pe loc atunci când el îmi zâmbește cu subînțeles cu o moacă de " ţi-am spus ca ne vom întâlni"