Trecutul unui demon

Capitolul 41

Prima imagine care îmi apare în faţă e Nicolas care abia se sprijinea de o măsuţă decorativa,  râzând.
Îl privesc pe Aiden care e ușor nervos si se stăpânea să nu intervină.

—Ce e în capul tau baiete? Gloria părea supărată în timp ce încerca să adune cioburile vazei sparte , iar Richard numai își privea fiul cu bratele încrucișate,  cum se balangane pe propriile picioare.
Clar era beat dar nu părea că e o noutate pentru nimeni nici măcar pentru mine... Îl analizez putin ca sa îmi amintesc de anii în care încă era la liceu. Credeam că a renuntat la băutură dar văd că e la fel de imatur si 'stăpân' pe propriile picioare ca în acele seri de beție.

—Nicolas sunt satul de imaturitatea ta, băiete. Ar fi trebuit sa te fi maturizat pana acum dar văd că nici cand suntem cu toții aici nu poți sa te comporți ca un bărbat. Tonul serios al tatălui său nu prea cred că îl atinge undeva pe Nicolas,  care a început sa ranjeasca încercând sa se sprijine de un perete.

—Ai dreptate,  adevăratul bărbat în casa asta e cel care are o gagica minora, nu? Fără supărare prințesă.
Nu am timp sa mă enervez,  deja Aiden pierzându-și controlul mai repede decât mine.
Imi da drumul mâinii dar ma pozitionez rapid în fata lui pana sa ajungă la el. Vrea sa treacă de mine dar îmi înfășor bratele în jurul sau,  blocandu-i accesul.

—Lasă-l Aiden. E beat si nu știe ce spune. Încerc sa îl calmez impingandu-i pieptul în spate.
Defapt știe ce spune , mai bine zis e conștient de ceea ce spune chiar dacă abia se tine pe picioare... mereu știe sa atace în punctele sensibile si sa le expuateze, am învățat asta pe propria piele.

—Ar fi bine sa iti ti gura. Îl avertizează printre dinți ursul meu.

—Ca daca nu ce,  frătiuare?  O să o pui pe Alex să te tina în frâu?  Îl aţâţă pe un ton batjocoritor.

—Aiden, te rog. Nu merita. Îi prind faţa în palme pentru ai distrage atenția dar se trage nu tocmai blând ieșind din sufragerie.

**

Mă așez pe canapea odată ce lucrurile s-au mai calmat. 
Nicolas a reușit sa strice dispozitia tuturor încă de la primele ore ale dimineții, într-un târziu adormind.
Aiden dispăruse cu tatal sau pe motiv că merge sa verifice firmele pe care le are aici, bineînțeles nu înainte să mă avertizeze ca "nu am voie " sa părăsesc casa,  asa ca eu am rămas holbându-ma la tavan frustrată.
Nu înțeleg care e problema lui... lucrurile decurgeau atât de bine pana sa își facă prezenta într-un mod atât de idiot în fata tuturor.
Vreau să vorbesc cu el, sa clarificam anumite lucruri pe care stiu ca ar fi trebuit sa le clarific de la bun început, începând cu seara trecută care... sa o i-a naiba!  Nicolas trebuia sa fie un capitol încheiat cu mult timp în urma.
Cum am putut sa fiu asa idioata ca să mă gândesc măcar că as fi vrut sa mă atingă,  darămite sa mă sărute.
A fost și e un santajist, arogant,  profitor și mincinos neschimbat pe care nu poate nimeni sa îl schimbe, nici măcar el însuși.
Nu exista termen de comparație intre el si Aiden. Amândoi sunt atât de diferiti încât parca nici nu ar fi frati, de la înfățișare pana la personalitate.

Nu observasem că privesc în gol de minute bune pana când Gloria venise cu doua cești de ceai.

— Îmi pare rău pentru ca ai asistat la asta, Alex. Spune întinzându-mi o cana cu ceai. Încearcă sa îmi arunce un zâmbet eșuat odată cu vocea ei stânsa.  Nicolas mereu a fost "rebel " sa spun asa și... acum parca a luat-o razna de tot. A fost un băiat bun dar cred că anturajul și anumite schimbări l-au transformat.   Sinceritatea si durerea pe care încearcă sa o mascheze mă fac sa o compătimesc. 
Se vede clar că e rănita de comportamentul fiului sau. Credeam că numai pe mine a reușit sa mă facă sa sufăr si sa mă dezamăgească dar văd că face la fel cu toti cei din jurul lui.