Trecutul unui demon

Capitolul 35

Aiden P.O.V.

Intru înapoi in casa și scot telefonul din buzunar nervos. Toată dispozitia mea bună a dispărut imediat ce mi-am verificat câteva zeci de mesaje si apeluri pierdute. Sunt înconjurat numai de incompetenti care nu se pot descurca nici cinci secunde fără verificarea mea. Li-am spus clar că nu vreau să fiu deranjat azi chiar și dacă arde naibii toata firma.
Am neglijat-o o săptămână întreaga și sunt conștient că dacă nu am grija mai ales în perioada asta de ea o să picăm amândoi din cauza știrilor si tâmpeniile unor oameni fără ocupație.

-Ce dracu vreţi toţi azi?
Întreb răstit.

-D-domnule imi pare rău că...

-Zi-mi odată ce sa întâmplat pentru că nu sunt un om prea răbdător.
Scrâșnesc din dinți gata să îmi crape maxilarul.

-Firma e invadata de ziariști și nu o sa plece pana nu apăreţi si dumneavoastră.

-Sunteti atât de incompetenţi încât să nu faceți faţă unor nenorociţi cu aparate foto?

-Ne străduim dar au venit și cei din Elveția pentru afacere si...

-Cum au venit? Trebuiau să vina abea săptămâna viitoare.
Îmi trec degetele prin par înjurând in gând. Urasc să mi se dea peste cap programul mai ales cu tot haosul ăsta.

-Abea acum câteva ore ne-au anunţat și pe noi domnule.

Vreau să mai spun ceva dar aud urlete din gradina, simțind deja cum îmi explodează capul.

-Ajung în 20 de minute si ar fi bine să dispăreţi toţi până nu vă zbor eu !
Ţip ca să mă fac auzit închizând apelul urgent să văd ce e cu urletele prostului ăla de afara dar până să ajung în hol o văd pe Alex cum trântește ușa de la intrare.

-Ce s-a întâmplat? Mă întreabă chiar înainte să o fac eu.

-Firma e împânzită de ziariști și sunt gata să îi strâng de gât pe toţi începând cu idiotul care urla la tine mai devreme.

O privesc fugitiv dar ma opresc când îi văd ochii umezi gata să erupă dar nu in plâns..are și ea nervi și sigur din cauza imbecilului ala.

-Ce ai păţit? Merg spre ea prinzand-o de umeri ridicându-i ușor bărbia ca să mă privească in ochi.
Sunt nervos și mă stăpânesc foarte greu sa îmi ţin impulsivitatea in frâu dar trebuie să fiu calm in prezenţa ei de acum în colo și acum fac pe dracu în paispe ca să găsesc o soluție cat mai buna pentru a o ţine la distanţă de toată hărmălaia asta de care încă nu e prea conștientă.

-M-am certat cu Luke și... nu conteaza. Vocea ii e stânsa si e clar că nu e în apele ei iar eu nu pot să mă bucur prea tare ca s-a certat cu imbecilul ăla. Îi privesc câteva secunde faţa angelica si ochii inebunitori de sălbatici din cauza verdelui lor intens, relaxandu-ma instant.
Fata asta numai printr-o singură privire poate sa îmi schimbe starea de spirit in câteva secunde în timp ce altii au încercat să facă asta ani fără folos.
Cedez tentației prinzându-i faţa palidă in palme ca mai apoi sa îmi izbesc gura de a ei cu lăcomie devorandu-i buze pline și umede.
Telefonul începe din nou să sune și să fiu al dracu de intr-o buna zi nu îl arunc pe fereastra.

-Vorbim deseară dupa ce rezolv toate astea, ok pisicuță ?

Dă afirmativ din cap în semn că da, mimând un zâmbet cât se poate de înțepenit. Stiu că nu e în regulă si urăsc să o las asa dar nu pot să rămân.

-Bine.
O sărut în creștetul capului inspirându-i mirosul ușor de vanilie.

-Nu mai aprinde sub nici o forma televizorul.