Iubește-mă 🔞 Vol 10

Capitolul 1

Nyx:

Înainte sa deschid usa de la dulap ma privesc in oglinda și stramb din nas.
„Pe toti zeii cat am slăbit!”
-Normal! Daca de 10 ani mâncarea imi intra cu noduri,cum dracu sa nu fiu ca biscuitele în dunga?bomban supărată si deschid cu forta usa.
„Naiba sa il ia de ticalos! Din cauza lui plutesc de 10 ani in deriva. M-a nenorocit cu un simplu sarut si de atunci eu nu mai am liniște. De ce dracu a trebuit sa imi arate culoarea adevărată a ochilor,daca avea de gând sa nu mai apară dupa? De ce naiba mi-a făcut asta? Doar ca sa ma chinuie? Ce dracu are de câștigat?”
Lacrimile incep sa-mi curga pe obraji cand întrebările fără răspuns incep sa mi se învârtă in minte si imi bag degetele tremura în par,apoi incep sa ma trag de el.
„Sa te ia dracu nenorocitule!!! Dacă ma auzi sa stii ca imi doresc sa ajungi pe fundul Tartarului!”
Imi prind buza de jos intre dinti si mi-o musc cu putere ca sa opresc hohotele de plâns ce vor sa-mi iasa din piept atunci cand durere dinauntru meu devine insuportabila si musc pana la sange.
Imi vine sa urlu ca o nebuna,poate asa as mai scoate afara din chinul ce ma consuma zi de zi și noapte de noapte,dar nu pot. Nu vreau sa afle ai mei ca sufăr,mai ales pentru ca o fac din cauza jumătății mele nebune. Dar nu știu cât am sa mai rezist sa tin chinul asta in mine.
Din ziua aia blestemata,eu nu mai am liniște și de foarte multe ori am impresia ca imi pierd mintile din cauza durerii.
„Te urăsc!!! Te urăsc ticalosule!!! Ma auzi??? TE URASC!!!”
-Ahhhh!!!suspin cand sufletul imi intra agonie si genunchii imi cedează.
Ma prăbușesc pe podea și incep sa plâng înfundat. Plang pentru ca în lipsa lui,am ajuns sa ma pierd pe mine. Plang pentru ca ma doare sufletul. Plang in pofida sentimentelor de ura ce am ajuns sa le nutresc fata de zeu,dar cu toate astea absenta lui ma termina. Il urasc si il iubesc in egala masura,iar sentimentele astea intense ce se amesteca intre ele,ma fac praf.
 Am ajuns sa fiu toxica din cauza lui si nu stiu cat am sa mai reușesc sa joc teatru fata de ai mei. Cum nu stiu ce naiba am sa fac in legatura cu zeul ce m-a nimicit cu un singur sarut,apoi m-a lăsat de izbeliște.
„Nu mai știu nimic...in mintea mea e un haos,la fel si in sufletul si-n inima mea. Sunt un dezastru pe interior și habar nu am cum sa fac ca sa-mi revin. Dar sunt sigura ca doar el ar putea sa ma vindece. Insa la cât de nenorocit e,am sa sfârșesc in chinuri,pentru ca zeul nu o sa vina sa ma ajute. El asta isi dorește. Sa ma chinuie. Habar nu am de ce,dar răutatea din ochii lui mi-a dat de înțeles lucrul asta. Vrea sa ma nimicească. Dar trebuie sa fac cumva sa nu mai aibă puteri asupra mea si sa încerc cumva sa scap de chin. Trebuie sa găsesc o portiță de scapare,altfel nu ma vad bine. Dacă continui tot asa cu mintea praf si cu sufletul făcut țânțari,am sa ajung sa sfarsesc eu in locul nenorocitului pe fundul Tartarului.”
Dacă toți ai mei spun ca iubirea absoluta ii ridica pe cele mai înalte culmi sau ca ii ard de placere pana in maduva oaselor,pe mine iubirea asta nu face altceva decât sa ma chinuie si sa ma treacă prin cele mai arzătoare flăcări ale infernului.
„Eu știu ca pateras a facut un pact cu Zeul Infernului cand mama era insarcinata cu mine si cu fratele meu,dar a fost ridicat. Si cu toate asta,uneori ma întreb dacă nu cumva vreun blestem a luat loc pactului cand mi-a eliberat părintele. Unul ce s-a răsfrânt asupra mea. Ca prea mare ghinion am pe cap.”
Ma ridic cu greu de pe jos cand lacrimile amare încetează sa-mi mai arda obraji si cu degetele tremurând imi caut haine in dulap. Trag pe mine lenjeria intima,apoi o pereche de pantaloni scurți de blugi și un tricou cu un imprimeu floral. Inchid usa dulapului si oftez din tot sufletul cand imi vad ochii roșii din cauza plânsului. Ma indrept spre baie mai mult impleticindu-ma in propriile picioare si ma opresc in fata chiuvetei. Caut prin trusa de machiaj dupa fondul de ten și dupa rimelul,apoi incep sa ma machez. Imi dau si cu puțin blush in obraji ca sa prind putina culoare,apoi imi trântesc un ruj rosu pe buze,iar la final când sunt gata,ma dau cu parfum și ies din baie. Imi bag telefonul in geanta și ies din dormitor.
Traversez holul si râsetele ce le aud in timp ce cobor scarile,imi aduc un zambet pe buze,iar cand ajung in living ii pup prima data pe micutii teroristi. Gemenii Athenei sunt la noi si se joaca cu Nemesis,iar alături de ei e Tartarus ce sta lângă micuta lui zeita.
-Ce faceți?intreb si ii strang pe fiecare la pieptul meu.
-Bine,raspunde Ambrosios vesel.
-Vrei sa te joci cu noi?ma intreaba Ananke si clatin din cap.
-Nu pot acum scumpo. Trebuie sa ajung in oraș.
-Ok,raspunde brunetica ridicand usor din umeri și isi vede mai departe de joaca.
Nemesis in schimb nu raspunde,dar ma scurtează din priviri si zambesc in coltul gurii.
„Zeita asta e mai rau decât o soacra. E atenta la tot ce o înconjoară. Anul asta atat ea cât și gemenii,fac 11 ani,dar ea e cea mai afurisita dintre ei. E o mica scorpie. Mai ceva decât Eris si Styx la un loc,iar Tartarus cu toate ca are 20 de ani,nu poate sa miște un deget din cauza ei. Nemesis e ca o mica lipitoare. Una posesiva si foarte geloasa.”
Ii fac subtil cu ochiul titanului,apoi ma indrept de spate si ma intorc spre ai mei. Stau pe canapele si isi beau cafeaua,in timp ce povestesc si rad copios.
-Iti fac o cafea,Nyx?ma intreaba mama si clatin din cap.
-Nu,mersi. Merg sa ma întâlnesc la o cafea cu Styx,raspund in timp ce ma apropii de ea.
O sarut pe obraji,apoi ma aplec peste spătarul canapelei si ii inlantui lui pateras gatul pe la spate. Intoarce capul si ma pupa pe un obraz.
-Koritsáki mou,spune zambind si ochii negrii ca abisul incep sa arda din cauza iubirii.
-Pateras,zambesc si imi lipesc la randul meu buzele de un obraz de-al lui.
Il sarut zgomotos si chicoteste.
-Se agapo,koritsáki mou.
Mi se zguduie sufletul cand ii aud vocea profunda. Desi sunt distrusa pe dinauntru,pateras cu doua vorbe si un zambet cald reușește sa ma lipeasca cât de cât la loc fără sa isi dea seama.
Imi infasor bratele mai strâns în jurul lui si imi lipesc tampla de a lui.
-Se agapo,pateras,soptesc si inchid ochii pentru cateva secunde.
Ma incarc cu puterea ce ii curge prin vene si simt cum pot din nou sa respir. Durerea e mai suportabila cand iubirea alor mei ma înconjoară.
„Poate totuși ar trebui sa vorbesc cu ei,chiar daca Apollo nu o sa ma vrea niciodată,dar macar m-ar ajuta sa fac fata chinului la care m-a supus zeul cu un simplu sarut.”
Oftez subtil cand ma desprind de pateras si cu gândurile amestecandu-mi-se în cap,incep sa ii îmbrățișez pe restul,dupa ma indrept spre holul de la intrare si imi iau în picioare o pereche de teniși cand ajung.
Ies din casa si inspir adanc. Aerul cald al primăverii imi ravaseste usor cateva șuvițe de par,iar mireasma florilor ce deja au inflorit în curte imi inunda nările.
Imi reduc mintea la tacere si incerc sa-mi cresc energia privind in jur la frumusețea ce ma înconjoară. Imi place primavara. E anotimpul meu preferat. Si ar trebui sa învăț ceva de la ea. Anume faptul ca trebuie sa renasc. Daca Apollo m-a frant si m-a lăsat sa ard in chinuri,trebuie sa învăț sa renasc. Exact asa cum face întreaga natura în fiecare an.
Trebuie sa fac cumva si sa-mi obling mintea sa nu-mi mai chinuie sufletul. Sunt 10 nenorociți de ani in care am trăit doar in agonie. E timpul sa imi revin. Sa învăț din nou sa respir.
„Pana la urma sunt o Chronis,la dracu! Familia mea e tare ca o stanca. Trebuie sa găsesc aceasta tărie în interiorul meu si sa devin mai puternica,fiindca cu siguranță exista si in mine. E imposibil sa nu dispun de forta necesara ce le curge tuturor membrilor Chronis prin vene. Trebuie doar sa o găsesc si sa ma pun înapoi pe picioare. Sunt fiica lui Hades Chronis in mama ma-sii. Barbatul ce a facut pact cu diavolul. Daca pateras a putut sa arda in Infern si sa iasă din el intreg si eu pot sa o fac.”
 
*****
 
Cand intru in restaurantul unde ma așteaptă Styx,zambesc larg.
-Ce dracu e cu îmbrăcămintea ta?intreb cand ajung in dreptul mesei și se ridica de pe scaun ca sa ne îmbrățișam.
-Ce are?intreaba chicotind.
-Dan te-a văzut cum ai ieșit din casa?raspund in schimb si imi trec ochii de sus în jos pe ea si inapoi.
Zici ca e imbracata pentru club. Suntem la primele ore ale dimineții,iar sora mea e imbracata intr-o rochie din piele ce se mulează perfect pe formele ei voluptoase si e foarte scurta,iar in picioare are o pereche de sandale cu toc cui.
-Normal ca m-a văzut,surade si se așază înapoi pe scaun.
-Si ce a zis?intreb razand,fiindca la cat de nebun e si Dan,ma aștept sa ii fi facut vreo promisiune pacatoasa.
-A zis ca abia așteaptă sa ma întorc acasă ca sa-mi rupă curul,zice si bufnesc mai tare in ras.
Ma asez pe scaunul din fata ei si imi pun geanta pe spătarul lui. Ne comandam câte o cafea și doua brioșe de ciocolata. Atunci cand apare chelnerul,primul lucru pe care il fac e sa musc o bucata din brioșe si gem incantata cand simt gustul de ciocolata.
-Ce fac nebunii?ma intreaba in timp ce învârte in cafea.
-Bine,raspund dupa ce inghit. Micuții tai ce fac?
-Cu tat-su pe acasă. Se pregăteau sa il ajute ca sa facă de mancare.
Zambesc.
-Esti o norocoasa,spun si pentru o fractiune de secunda chipul ii e strabatut de durere.
-Nyx...sopteste si clatin din cap.
-Sunt bine,Styx,o asigur dar se vede pe fata ei ca nu ma crede.
Beau o gura de cafea,apoi inspir adanc si continui.
-De astăzi mi-am propus sa ma eliberez de chin.
-Da!exclama deodata. Asa te vreau.
-Vreau sa învăț sa respir din nou si vreau sa imi dau voie sa trăiesc în lipsa lui.
-Idiotul dracului,scrasneste printre dinti.
Incuviintez din cap,apoi o privesc in ochi.
-Vreau sa găsesc un mod prin care sa ma incarc cu energie pozitiva și sa-mi iau gândul de la el. Poate cu timpul am sa reușesc sa il inchid intr-un colt al sufletului,oftez zgomotos.
-Poti sa faci asta,ma încurajează.
-Imi doresc sa reușesc.
Ma prinde de o mana si ma strange usor de degete.
-Zi-mi cu ce sa te ajut,imi cere pe un ton soptit.
-Imi pare rău ca pe langa mine te chinui si pe tine,zic incet si simt ochii cum mi se umezesc,dar ea ma strange mai tare de degete si incepe sa clatine cu vehementa din cap.
-Sunt aici ca sa te ajut,Nyx. Esti sora mea.
Acum chiar ca imi vine sa plâng.
„Styx mi-a fost sprijin în toți anii ăștia de chin. A fost mereu lângă mine si a încercat sa ma scoată la lumina. Datorita ei am reusit sa nu o iau de tot pe aratura. De fiecare data cand ne întâlnim imi da speranța. Ma face sa cred ca la capătul tunelului chiar exista o luminita.”
-Am o idee,ma scoate vocea ei din ganduri si ridic usor dintr-o sprânceană.
-Ce idee?intreb si un ranjet de diavolita ii curbeaza buzele.
-Ce zici dacă ieșim diseară în club?
Aproape ca ma inec cand ii aud ideea geniala.
-Ce sa facem noi in club,Styx?
-Cum ce? Ne distram. Mergem la clubul de pacatosi.
„E nebuna.”
-Si cum ne distram noi doua la clubul de pacatosi? Acolo lumea si-o trage,Styx.
Se lasa mai pe spate in scaun si isi impreuneaza bratele la piept,scotandu-si astfel sanii mai mult in evidenta.
-Poate găsești pe unul,zice si o sclipire diabolică ii apare in priviri.
Imi dau capul pe spate si bufnesc in hohote de ras,apoi ma uit din nou la ea.
-Tu esti nebuna!exclam amuzata.
-Dar ce are,Nyx? Doar n-ai sa stai virgina pana la sfarsitul timpului,nu?
„Ei...chiar n-as vrea lucrul asta...dar nici sa mi-o trag cu unul la întâmplare nu e o idee ce ma atrage.”
-Haide...nu mai gandi atat. Lasa-te purtata de val. Nu se știe unde te duce.
Ma gândesc la ce imi zice si incep sa-mi musc buza de jos cand ea continua cu insistentele.
-Haide Nyx. Da-l dracu pe zeu. De astăzi începi sa te distrezi. Chiar tu cu gura ta ai zis ca vrei o schimbare.
-Da...dar ma refeream la o schimbare psihica.
-Ei lasa ca nu strica si fizica,mi-o trântește nebuna si incepe sa joace ca un dracusor din sprancene. Ce zici? Încerci?
O privesc in tacere în timp ce mintea imi gândește la foc automat,iar cand mai insista o data,cedez.
-Bine! Mergem in clubul de pacatosi,dar nu sa mi-o trag cu unul la întâmplare,o atenționez. Vreau doar sa schimb putin peisajul.
-In regula,zice si încuviinteaza in acelasi timp din cap. Dar daca se arata vreun Făt frumos la orizont,sa știi ca eu tot am sa încerc sa iti fac lipeala cu el.
Chicotesc.
„E nebuna,dar o iubesc.”
-Esti asa o impielitata...oftez amuzata.
-Las ca vezi tu de ce sunt in stare,raspunde cu o sclipire ciudata in privire.
Clatin din cap si un hohot de nebuna ii iese printre buze
-Nu mai gândi,Nyx! O sa fie totul bine. Vin sa te iau diseară si mergem sa ne distram,ok?
-Bine,raspund cu junatate de gura si de fericire incepe sa bata de cateva ori din palme.
-Ahhh Nyx Chronis...abia aștept sa te ajut sa iti faci de cap.
„Cu tine langa mine,nu am nici o dubiu ca n-am sa o fac.”
-La cât ești de nebuna,parca vad ca am sa ma molipsesc si eu.
Rade.
-Dar și tu esti,doar ca nu lasi nebunia sa iasa la suprafata,dar nu e nici o problema draga mea surioara. O sa fie placerea mea sa te ajut ca te ajut sa o descatusezi.
„Si ma întreb...oare ce naiba o sa iasă cand lucrul asta o sa se întâmple?”