Iubește-mă 🔞 Vol 10

Capitolul 24

Apollo:

Nici nu știu cat timp a trecut de când stau și o privesc,dar o mangai intr-una pe cap sau pe obraz fiindca vreau sa aibă un somn liniștit.
Nu vreau sa risc sa se piardă in vreun coșmar,cu toate ca as putea sa o scot si din el. Dar daca tot pot sa evit lucrul asta,de ce sa nu o fac? Dacă pot sa nu o las sa fie prinsa in clipe de agonie,cum sa nu o fac?
Nu de mult au plecat și a ei din dormitor. Dupa ce i-am asigurat ca e bine si ca n-am sa o scap o clipa din ochi,le-am cerut sa meargă acasă sa se culce. Erau epuizați si ei. Dar tot din cauza fricii de a nu o pierde pe micuta mea zeita.
Si eu am simtit frica.
As putea spune ca am fost terifiat.
M-am ingrozit cand nu am putut sa o simt. Am simțit cum musca groaza din mine. A fost oribil. E prima data cand ma întâlnesc cu un astfel de sentiment.
Sunt un zeu ce pana nu de mult a fost pe cont propriu. Imi cunosc atuurile si stiu de ce sunt capabil sa fac. Dar acum in lumea mea a intrat o mica faptura ce mi-a intors-o pe dos si de care trebuie sa am grija ca ochii mei din cap.
Olimpul asa cum am mai spus,nu e un Paradis. Nu aici e Raiul si cei fără de păcat. Aici sunt cei mai mari prădători însetați de sange. Lumea mea e un Iad. Dar am știut mereu sa imi păzesc spatele. Sunt considerat cel mai înțelept zeu dupa Uranus,dar sunt si ager si foarte violent.
Sunt împărțit. In parti bune și mai puțin bune. In ultimile milenii am înclinat balanta spre rau si inca continui sa o tin acolo. Mai am încă un lucru de făcut,dupa am sa ma echilibrez,dar asta nu înseamnă ca n-am sa o inclin din nou spre partea rea daca am sa simt amenințarea venind spre mine sau spre Nyx.
„Nimeni nu o sa se mai ajunga vreodată la ea. Niciodata m-am sa o mai scap din ochi. Am sa ii fiu umbra si daca e nevoie am sa ma transform intr-una monstruoasa,ca nici unul sa nu mai îndrăznească sa se apropie de micuta mea zeita."
Degetele mi se opresc pentru cateva clipe cand o vad ca isi deschide incet ochii,apoi continui sa o mangai pe obraz in timp ce buzele mi se curbeaza intr-un zambet bland.
-Apollo...sopteste ragusita.
-Micuta mea zeita,raspund si intind capul,apoi imi lipesc buzele de ale ei.
Scot limba si le ling,dupa mi-o strecor in caldura umeda si imi gust dulcea otrava. Isi trece un brat pe dupa gatul meu,iar degetele si le strecoară in parul de la ceafa. Imi apas putin mai tare gura peste a ei si o sarut mai înflăcărat. Las puterea sa se descarce si o simt cum se înfioară,apoi corpul ii tremura usor cand ii dau vitalitatea din mine.
-Cum ești micuta zeita?murmur peste buzele ei,iar ochii ce ma nimicesc,incep sa se umezeasca.
-Spune-mi te rog ca nu visez si ești pe bune aici,imi cere pe un ton smiorcait.
Ma sprijin pe palme si ma urc peste ea.
Ranjesc si imi imping soldurile in fata. Imi frec pelvisul de pasarica ei si chicotesc cand isi mărește ochii.
-Destul de convingator pentru tine sau trebuie sa intru inauntru?
Zambeste in coltul gurii si imi îmbrățișează umerii.
-Inca nu m-ai convins,imi sopteste.
-O sa fie placerea mea micuta zeita,dar prima data,hai sa te spal. Dupa vreau sa mănânci.
Ridica usor capul si ma saruta lung pe buze. Ii raspund cu tandrete si incepe sa ma mangaie pe spate. Atingerea ei imi trimite fiori in toate terminațiile nervoase si tot interiorul incepe sa-mi vibreze.
-Multumesc,murmura cu lacrimi în ochi cand rupe sarutul.
Imi frec nasul usor de al ei,apoi o sarut din nou. Ii ating incet buzele,dupa pleoapele si ii ling lacrimile.
-Nu trebuie sa imi mulțumești,dulcea mea otrava...ti-am promis ca am sa te iubesc pana cand soarele o sa apună pentru ultima data si fix pana in acea zi o sa am grija de tine. Imi pare rău ca a trebuit sa treci printr-un asemenea chin. Am încercat sa te feresc de un rau si te-am aruncat intr-unul mai mare.
Suspina,apoi clatina din cap.
-Nu e vina ta,Apollo.
-Ba este. Din cauza mea ai ajuns sa suferi,Nyx,spun cuvintele cu glas frant.
Imi prinde obrajii in palme si isi țintește ochii electrizanti in ai mei.
-Doar pentru ca nebuna s-a gândit sa ma chinuie pentru ca pe tine nu te putea atinge,asta nu înseamnă ca e vina ta.
-Nyx...
-Nu!ma intrerupe. Nu vreau sa te mai aud ca imi spui asa ceva,imi zice pe un ton ferm. Ai înțeles,zeul lui peste?
Rad usor cand o aud si schiteaza un zambet in coltul gurii.
-Eu sunt zeul lui peste,micuta zeita?intreb amuzat.
-Nu. Dar trebuia sa iti schimb cumva starea si asta mi-a venit pe moment.
-Aham...zic taragant.
Ma ridic in genunchi si o privesc cu o sprânceană ridicata.
-Ce?intreaba si se ridica la randul ei in capul oaselor.
-A cui ești tu micuta zeita?
Isi inclina capul intr-o parte si imi cercetează fata.
-A ta.
-Si eu cine sunt?intreb serios,deși imi vine sa bufnesc in ras cand o vad cum se schimba la fata.
-Psychi mou,raspunde si încuviintez din cap.
-Continua...
Inghite cu dificultate cand trasaturile fetei imi impietresc in așteptarea răspunsului,apoi isi drege de cateva ori glasul inainte sa răspundă.
-Te-ai supărat?
-Raspunde la intrebare,micuta zeita,ii cer pe un ton glaciar.
Casca ochii si o mai privesc cateva secunde cu raceala,apoi imi prind buza de jos intre dinti si o musc cu putere.
-Ahhhh!!!tipa si se năpusteste asupra mea. Te joci cu mine ticalosule?maraie si isi infinge dintii in gatul meu.
Imi dau capul pe spate si incep sa rad in timp ce o imbratisez strans si ii lipesc pieptul de al meu.
-Mai spune tu o data ca sunt zeul lui peste ca sa vezi ce te ard,o amenit razand si isi scoate dintii din gatul meu,iar cand imi indrept capul,mijeste ochii la mine.
-Am crezut ca iar te-a apucat pandaliile,imi spune supărată.
-Pai nu am fost destul de clar ca nu am sa mai fac pe nebunul cu tine?intreb si imi serpuiesc o mana in sus pe spatele ei,apoi ii prind parul intre degete.
-Pai...esti foarte imprevizibil si inca continui sa ramai o enigma pentru mine,Apollo. Nu stiu mai nimic despre tine și viata ta. Deci...lasa cuvintele in aer si imi dau ochii peste cap.
-Viata mea e foarte neinteresanta,zic si se uita chiorâș la mine.
-Pe bune?
-Serios...insist si de data asta isi da ea ochii peste cap.
-Esti ditamai Zeul,pufneste. Cel căruia i se inchina toata lumea,continua si nu pot sa imi reprim ranjetul arogant ce imi curbeaza un colt al gurii.
-Atunci...daca știi toate astea...de ce o ții una si bună cu zeul lui peste?
-Bineeee...spune lungind cuvântul. Imi cer iertare,prea marite zeu al soarelui. Al poeziei și al cântecului. Al luminii si el profeției. Cel mai înțelept dintre zei si singurul ce e vindecător dintre ei,incheie si zambesc.
-Ce micuta sârguincioasa am...chicotesc si o strang mai tare la pieptul meu. Te iubesc fir-ai tu sa fii.
Zambeste.
-Se agapo,psychi mou,raspunde si sufletul imi vibreaza puternic.
-Sunt tot ce ai enumerat mai sus,dar ai avut dreptate de la bun început. Pentru tine sunt doar psychi sou.(jumatatea ta)
Scânteile se aprind in ochii ei imediat ce cuvintele imi parasesc buzele.
-Te iubesc,micuta zeita.
-Se agapo,psychi mou,spune si o prind de mana dreapta,apoi o ridic in dreptul buzelor si o sarut.
-Si habar nu ai cat de fercit ma faci,micuta zeita. Iubindu-ma,mi-ai dat șansă unui altfel de viitor. O eternitate pe care vreau sa o petrec alături de tine si de micuta semizeita ce iti creste în burtica.
Se uita la mine ca trasnita cand ma aude,apoi isi coboara privirea pe abdomen. Imi pun cealalta palma pe burtica ei si razele rasar printre degetele mele.
Zambesc.
-De unde știi ca e fetita?intreaba emoționată.
-Am vazut-o in clipa în care te-am lăsat insarcinata.
Ridica incet capul si ma priveste întrebător.
Oftez.
-Noaptea din club,ingaim cu greu cuvintele.
-Cand ai strălucit...continua soptit.
„Primul meu gand a fost faptul ca ti-am luat ceva cu forta...dar tu micuta zeita faci cum faci și iti aduci aminte doar lucrurile frumoase și bune..."
-Da,raspund si ii vad ochii cum incep sa se umezeasca. Atunci te-am lăsat insarcinata. Nu am vrut sa iti spun,fiindca nu știam cum sa o fac. Noi doi...ei bine...
Ma opresc si clatin din cap.
„Ce rahat sa spun? Ca puterea m-a obligat sa o las insarcinata? Ca nu mi-am dorit lucrul asta fiindca ura inca imi fugea prin vene? Ca m-a distrus cand m-a dus de nas cu teatrul ei ieftin,dar fiindca am fost prea idiot si orbit de furie am pus botul? Dar pe langa toate astea...sa-i spun ca acum ma bucur enorm ca am facut-o? Ca fetita e bruneta,dar are ochii ei? Ca seamana cu un inger si poarta un nume pe masura?"
-Apollo?
Imi focusez privirea pe chipul ei si ridic dintr-o sprânceană.
-E a doua oara când te strig.
Inca un oftat las sa mi se desprinda de pe buze si imi sprijin fruntea pe un umăr de al ei.
-Cum rahat ai fost in stare sa imi ierti toate greșelile?intreb si ii aud inima cum i-o ia razna in piept.
-Pentru ca te iubesc,raspunde dintr-o suflare.
-Nu te merit...
Chicoteste,dar o face cu asprime.
-Asta nu tu hotărăști.
-Nu...soarta o face si ti-a dat un ticalos pe cap.
-Apollo...ofteaza si ridic capul.
Ochii ei ma privesc cu blandete si inima imi tresare in piept. Emotiile ce mi le stârnesc ochii ei,ma copleșesc. Nu sunt invatat cu ele. Nyx e singura fiinta ce stârnește asemenea trairi in mine.
-Psychi mou...sopteste si imi prinde obrajii in palme. E adevărat ca suntem sortiți si da,ai dreptate. Esti un ticalos,dar intr-un final iubirea a răzbit. Asa cum era menit sa o facă. Insa,te-am iertat si ai face bine sa o faci și tu.
Inchid ochii si inspir adanc. Apoi ghidat de instinct,intind capul si o sarut. Imi infasor bratele cu grija in jurul ei si scoate un geamăt moale. Deschid ochii si albastrul violet vibreaza cand întâlnește albastrul din privirea mea.
-Iubeste-ma,ii cer si ma strange cat poate de tare in brate.
Isi apasa gura mai tare peste a mea si ne sarutam pana rămâne fără aer.
-Am sa o fac pana cand soarele o sa apună pentru ultima data,Apollo,spune si simt cum iau foc pe interior dupa ce ii absorb cuvintele.
Inima incepe sa-mi bubuie si ma aprind deodata. Campul vizual imi devine complet alb,dar micuta mea zeita staluceste in fata mea precum o face însuși soarele,iar ochii albastrii violet ii ies mai tare in evidenta din cauza luminii ce ne înconjoară din toate părțile.
-Cat ești de frumos...sopteste privindu-ma fascinată si zambesc.
O ridic in brate si ma dau jos din pat.
-Pentru ca strălucesc precum soarele?intreb chicotind.
-Hm?
-De aia sunt frumos,pentru ca strălucesc?
-Nu numai...dar imi place cand o faci.
-Atunci...intoarce capul sa vezi ceva si mai frumos,o indemn si ma asculta imediat.
Icneste cand in toata lumina ce ne înconjoară vede chipul fetitei noastre.
-E...
-Thávma mou(miracolul meu),continui si o aud cum suspina.
-Atat de frumoasa...
-Da. Imaginea asta am vazut-o in acea noapte,Nyx.
-Multumesc pentru ca mi-o arati si mie. Abia aștept sa o tin in brate,imi zice plangand.
O strang mai tare cand incepe sa tremure,iar cand intoarce capul inapoi spre mine,lumina se retrage încetul cu încetul.
-O sa am doua zeite,spun cu inima batandu-mi ca nebuna in piept de fericire.
-Doua zeite ce nu sunt în adevăratul sens al cuvântului niște zeite.
Ridic din umeri usor.
-Pentru mine sunteti. Mereu o sa fiți.
Isi strange bratele mai tare in jurul gatului meu si isi izbeste cu putere buzele de ale mele. O sarut cu ardoare in timp ce imi indrept pasii spre baie si rup sarutul cand intru inauntru,apoi o las jos cand ajung in dreptul căzii.
Dau drumul la apa calda si pun praf de ambrozie inauntru,dupa pocnesc din degete si hainele dispar de pe noi. Ii studiez trupul cu atenție sa vad dacă am scăpat vreo tăietură sau vreo vânătaie,iar cand ma asigur ca e totul în regula,o bag în cada. Ma pun in spatele ei si o îmbrățișez.
Isi sprijină ceafa de umarul meu drept si inchide ochii. O sarut pe tampla si incep sa o mangai pe abdomen.
-Nu imi vine sa cred ca o sa avem o fetita,sopteste si ii simt emoția din voce.
-Thávma...zambesc.
Deschide ochii si ma priveste cercetător.
-Thávma? Asa o s-o cheme?
-Da. Pentru ca tu ești minunea din viata mea,dar ea se simte exact ca un miracol.

**************************************

Thávma: