Iubește-mă 🔞 Vol 10

Capitolul 25

Nyx:

Deschid ochii si incremenesc cand o vad pe Hera in fata mea. Ridic privirea peste umarul ei si Hefaistos ranjeste la mine intr-un mod malefic.
Panica imi inunda corpul intr-o clipa si inima incepe sa-mi bubuie in piept.
-Nuuuuu!!!!urlu cand Hera îndreaptă lama ascuțită a sceptrului spre mine si un hohot de ras grotesc i se desprinde de pe buze cand o infinge intre coastele mele.
-Nyx!aud vocea lui Apollo venind de undeva de departe și incep sa clipesc des cand imaginea devine neclara si ameteala ce ma cuprinde,face ca grota sa se învârtă in jurul meu.
-Micuta mea zeita!
Cand vocea profunda a lui Apollo se face din nou auzita,inchid ochii si tip de teama cand simt o atingere pe abdomenul meu.
-Nyx...deschide ochii. Esti in siguranță,micuta mea zeita. A fost un coșmar.
Deschid un ochi,iar cand vad chipul frumos a lui Apollo,bufnesc direct in plans.
Ofteaza dureros si ma cuprinde strans in brate. Ma lipeste la milimetru de pieptul lui dezgolit si ma saruta lung pe frunte. Caldura ma invalui cand radiază prin fiecare por de-al lui si bătăile inimii mi se calmeaza imediat cand simt siguranță ce mi-o oferă îmbrățișarea lui.
-Apollo...soptesc si imi dau capul putin pe spate ca sa-i întâlnesc privirea.
-Imi pare rău...se pare ca am ațipit de ai căzut intr-un coșmar,imi spune si ochii lui frumoși se aprind de ciuda,iar chipul i se incodeaza si trasaturile i se inaspresc intr-o clipa.
-Poftim?intreb si din nou ofteaza.
-De cand te-am găsit,ti-am vegheat somnul. Daca nu o fac,cazi în cosmaruri. Nu te-am lăsat nici o secunda nesupravegheata. Iti absorb fricile pe tot parcursul somnului. Ar fi mai ușor sa iti sterg memoria,ai scapa imediat de cosmaruri,dar la cum te cunosc,cu siguranță nu iti dorești lucrul asta,imi spune si ochii i se umplu de durere.
-Asa e. Nu imi doresc asta. Nu vreau sa uit ce mi-a făcut idioata aia,soptesc cu ura si maxilarul incepe sa-i zvacneasca.
-Am sa o distrug. La fel si pe sobolanul de fii-su,maraie printre dintii inclestati.
„De asta nici nu vreau sa uit. I-am spus idioatei ca am sa fiu prezenta la decaderea ei. Daca as dispune de putere,sincer,le-as rupe chiar eu capul de pe umeri amandurora.”
-Si cum plănuiești sa faci asta?intreb si un ranjet întunecat ii curbeaza un colt al buzelor.
-Deocamdata au doua zile de când ard in chinuri,raspunde pe un ton malefic. Dar cand ai sa fii complet bine,am sa ii scot din invelisul solar si am sa-i arunc în Arena Zeilor.
-Arena Zeilor?intreb si încuviinteaza din cap,apoi se ridica in capul oaselor si isi lipeste spatele de tăblia patului.
Ma urc incet peste el,iar patura subțire aluneca pe trupul meu cand il incalec. Ii inlantui gatul cu bratele si ma prinde de solduri,iar ochii ii strălucesc deodata. Degetele i se afunda in carnea mea mai tare si ii simt muschii cum i se incordeaza pe sub piele.
-In Arena Zeilor cand esti convocat la lupta,nu ieși pana unul nu e învins. Eu am sa ii provoc pe amandoi si am sa ii spulber.
Ma tensionez imediat ce cuvintele i se desprind cu răutate de pe buze și din nou panica pune stăpânire pe mine.
-Linisteste-te micuta mea zeita,imi cere si degetele i se desclesteaza de pe soldurile mele.
-Te bagi singur in Arena Zeilor ca sa te lupți cu doi zei?intreb si imi pot simți singura teama din glas.
-Da,raspunde de data asta pe un ton periculos de calm.
Mi se taie respirația.
-Nu!soptesc gatuit.
Gandul imi zboară direct la Thávma si inima mi-o ia razna.
„Aseară înainte sa facem baie,mi-a aratat-o pe fetita noastră. Cum sa il las sa facă o asemenea nebunia,daca exista riscul sa piardă? Fetita are nevoie de tata. Eu am nevoie de tatăl ei. Am visat prea mult la relația noastră,ca sa il pierd acum la cateva zile după ce în sfârșit am jucat cu toate cărțile pe masa. Eu ma gândeam ca pappoús o sa-i omoare pe cei doi zei. El e titanul ce nu poate sa moara indiferent cu cine se lupta. Nici macar puterea absoluta nu il poate distruge.”
-Nu!spun din nou,doar ca de data asta ridic putin tonul.
-Shhhh...calmeaza-te,imi cere cand incep sa tremur deasupra lui.
-Nu pot sa te las sa faci asta,spun cu vocea tremurând.
Ma gândesc la Hera si la puterea ce o are. Ma gândesc la faptul ca idioata știe o mulțime de vraji ce ar putea sa le arunce asupra lui Apollo. Nu il poate omorî fiidnca nu e absoluta,dar dacă il arunca incatuseaza si il arunca pe fundul Tartarului,ori îl baga intr-un somn profund si nu se mai trezește zeul meu pana-i lumea si pamantul? Stiu din mitologie ca toți zeii pot folosi magia ca sa isi creeze tot felul de avantaje.
-Micuta mea zeita...n-am sa patesc nimic,încearcă sa ma liniștească vorbindu-mi pe un ton bland si ma lipeste de pieptul lui.
-Cum poți sa fii atat de sigur?intreb si lacrimile imi umplu ochii cand durerea mi se instalează în piept din cauza fricii.
"Daca nebuna arunca o vraja asupra lui care sa ii scunda puterea si il inchide pe undeva de nu o sa mai putem da de Apollo niciodata?"
-Nu o sa scape micuta mea zeita.
-Dar...
-Nu!spune aspru si din tonul pe care il folosește imi dau seama ca oricat as incerca sa il conving nu am nici o șansă sa reușesc. Te-au chinuit,Nyx,iar lucrul asta m-a afectat pe mine. Daca erau in stare sa imi facă ceva,o faceau de foarte multe milenii,micuta mea zeita. Dar amandoi au stiut ca nu au nici o șansă. Si oricum...in arena am sa intru alături de Artemis. Nu am sa fiu singur. Ti-am zis. Nu imi doresc doar sa ii bat pana nu mai ramane nimic din ei,imi doresc sa ii distrug. De foarte mult timp vreau sa fac asta,dar niciodată nu am avut un motiv bine întemeiat ca reușesc lucrul asta. Acum o sa fac un bine mai multor zei. Majoritatea nu o suporta pe Hera. Mai ales Zeus. Zeul cerurilor nu o iubește pe catea. Nu e jumatatea lui,dar ca noi sa aparem,au trebuit sa si-o traga intre ei si asa s-a pricopsit cu ea pe cap. Chiar daca de multe ori,el însuși a vrut sa o omoare,era împotriva regulilor. Hera nu i-a pus lui niciodata viata în pericol,ea omora doar orice muritoare ca sa se asigure ca nu il scapa pe Zeul,Zeilor printre degete. A vrut sa o omoare si pe Leto,doar ca nu i-a reușit. In fine...idee e ca de data asta nu mai scapa. A încălcat o regula ce exista de pe vremea cand era Cronos la conducere,iar acum e momentul perfect ca sa o omor. Si pe solbolanul ala șchiop ce numai zeu nu se poate numi,scuipa cuvintele cu venin.
-Pai si cum ai putea sa omori doi zei,Apollo?intreb privindu-l putin incruntata.
Ranjeste.
-Am un as in maneca.
Acum îl privesc cruciș.
-Si asta ce mai vrea sa insemne?
Ranjetul devine unul sinistru in timp ce intinde capul si isi freacă nasul incet de al meu.
-Puterea mea si a lui Artemis,daca se contopește una cu cealalta,devine...lasa cuvintele in aer si ochii mi se maresc cand imi dau seama care e continuarea.
-O putere absoluta...soptesc uluita.
-Exact,micuta mea zeita,chicoteste ca un monstru.
Ma prinde mai strâns în prinsoarea lui,apoi isi șerpuiește mainile in sus pe spatele meu. Ma lipește mai tare de pieptul lui,iar respiratia fierbinte imi mangaie usor buzele.
-Nu te ingrijora,micuta mea zeita...cand eu intru in Arena,toata lumea vrea sa stea pe margine sa privească,nu sa lupte,sopteste cu aroganta. Dar de data asta cand am sa o fac,nu doar ca am sa ma bat,dar am sa-i spulber pe cei doi. Aștept de prea multe milenii sansa asta...crede-ma micuto...cateaua si sobolanul,au orele numarate.
Imi strang bratele mai tare in jurul gatului sau si inspir adanc inainte sa vorbesc.
-Nu imi place violenta,zic si ridica dintr-o sprânceană. Dar nu pot sa nu recunosc ca as rupe-o daca as avea puterea necesara,iar idiotului de Hefaistos i-as indesa penisul pe gat,marai ultima parte si un foc salbatic se aprinde in ochii lui.
-O sa plătească pentru fiecare secunda în care te-au chinuit,micuta mea zeita,haraie cu o voce monstruoasa.
Vad in privirea lui cum focul se întețește si in ochii mei atunci cand imi face promisiunea,iar o bucurie întunecată si nemasurabila pune stapanire pe mine.
„I-am promis ca am sa iau parte la decaderea ei si abia aștept sa ii ranjesc din primul rand atunci cand lucrul asta o sa se întâmple. Isi merita soarta. La cata răutate,invidie si ura am văzut în ochii ei,merita sa ajungă pe fundul Tartarului. M-a chinuit fără pic de mila si chiar daca nu sunt de-acord cu violenta,ceea ce mi-a făcut ea mie,e de neiertat. Daca Apollo nu ajungea la timp,eu nu mai eram astazi aici. Ea mi-ar fi adus sfarsitul cu zâmbetul pe buze.”
-Nyx...murmura peste buzele mele.
-Da?
-Sa nu te îngrijorezi nici macar o clipa. Batalia asta pentru mine o sa fie soare la ureche. Asa ca nu vreau sa te stresezi,ai înțeles micuta mea zeita?
-Soare la ureche?intreb si un colt al buzei mi se ridica intr-un zambet.
„Cata argonta pe el. Ce ticalos e...ahhh...dar cu toate astea il iubesc de nu mai pot. E ticalos,dar e al meu.”
-Da,micuta mea zeita. Exact asa o sa fie. Soare la ureche.
 
*****

Apollo:

Nyx: