𝐔𝐍 𝐒Ă𝐑𝐔𝐓 𝐃𝐄 Î𝐌𝐏𝐑𝐔𝐌𝐔𝐓𝐀𝐓 ᴹⁱⁿ ʸᵒᵒⁿᵍⁱ [✔️]

Capitolul 17

𝙇𝙚𝙚𝙣𝙖

Fără să mă opun urc în mașină și plecam din loc. Îmi pun centura și respir ușurată. Vila rămâne în urmă, iar eu închid ochii, mulțumindu-i lui dumnezeu că l-a trimis pe acest om să mă salveze!

— Dar ce căutați aici?

El nu mă privește, dar îmi răspuns ferm:

— Iubita mea locuiește la patru case distanță, tocmai plecam acasă și te-am văzut.

Acum înțeleg. Nu îl mai deranjez, așa că rămân in liniște.

Dar nici nu îmi dau seama când lacrimile își fac apariția pe obrajii mei și gândurile revin din nou. Închid ochii puternic, forțându-mă să mă opresc din plâns și să fiu lucidă.

— Vă las la domnul Min?

Tresar la auzul vocii sale, dar îmi revin repede și aprob.

— Vă mulțumesc...

Mă simt groaznic și frica pune stăpânire pe mine. Mă simt trasa cu forța intr-o bucla unde voi fii torturată forțat. M-am saturat să mă simt așa, dar ce să fac? Cum să mă vindec? Măcar mă pot vindeca?

După 20 de minte de drum, mașina se oprește în loc, în fața unui hotel luxos. El coboară de la volan, apoi îmi deschide portiera și mă ajuta sa cobor.

— E de-ajuns să-i spune-ți numele și personalul vă ajută. Din păcate nu pot intra cu dumneavoastră, deci aveți grijă.

— Vă mulțumesc din nou, dacă nu erați–

— Nu e nevoie, spune și se îndepărtează de mine, urcând la volan.

Eu fac pași repezi spre intrare si caut din privi pe cineva care sa ma ajute.

— Mă scuzați, aveți nevoie de ajutor?

Un băiat slăbuț, înalt, mă privește, apoi îmi zâmbește.

Probabil crede că sunt o nebună.

— Da, îl caut pe Min Yoongi, spun repede.

— Din păcate nu e disponibil.

Nu. Minte! Cum să nu fie?

— Vă rog, el e ultima mea șansa, vă rog... sunați-l!

Încep să plâng din nou ca ultima proasta. Nici nu-mi pasa ca oamenii se uita la mine. Băiatul pare ca i se face mila de mine si îl văd cum îl sună. Nu știu ce au vorbit, căci nu sunt în stare să fiu concentrată. Dar băiatul mă privește cu frică și mă întreabă cum mă numesc. Nu durează mult si închide apelul, venind lângă mine, lăsându-si colega pe post.

— Să mergem la domnul Min.

Aprob si îl urmez grăbită. Pe drum imi șterg lacrimile și îmi așez rochia mai bine. Intram în lift, iar recepționerul apasă pe numărul 8. Ușile se închid imediat, iar liftul urca 8 etaje.

El iese primul, iar eu îl urmez. Mergem pe un hol lung, făcând apoi la stânga și oprindu-ne la singura ușa care exista la acest etaj. Pe ușa exista o plăcuță cu numele "Min Yoongi"

El bate la usa, apoi face 3 pași în spate. Nu durează mult și Yoongi deschide ușa, iar eu nu mai știu ce ar trebui sa fac, căci am rămas fără puteri.