𝐔𝐍 𝐒Ă𝐑𝐔𝐓 𝐃𝐄 Î𝐌𝐏𝐑𝐔𝐌𝐔𝐓𝐀𝐓 ᴹⁱⁿ ʸᵒᵒⁿᵍⁱ [✔️]

Capitolul 40

𝙈𝙞𝙣 𝙔𝙤𝙤𝙣𝙜𝙞

     Au trecut doar 3 ore și nu mai pot. Aștept cu nerăbdare să o văd pe Leena și să-i spun că Geon va sta cu noi. Ei bine, va trebui să cumpăr o casa.

     Deși ar trebui să lucrez, mintea mea se plimbă peste tot, doar la muncă nu...

     Kai intră în biroul lui, căci nu voiam alt birou, in plus suntem și prieteni.

     — Au venit, spune. Eu mă ridic în picioare.

     — Au venit? întreb. Kai aprobă și face o inimioara, eu îmi dau ochii peste cap și râd. Înainte să părăsesc biroul mă opresc în loc, uitându-mă la Kai.

     — Soția ta este în luna a 7-a? întreb. Kai aprobă fericit.

     — Da, cu gemeni... abia se poate mișcă.. îngrijorarea i se poate citi pe chip.

     — De ce nu o aduci aici să se relaxeze? Știu că eu nu am copii și nu știu cum este după ce naște, dar având gemeni, e greu. Dă-i o vacanța de 7 zile aici, totul va fii gratis.

     Kai mă privește surprins de vorbele mele, iar eu continui.

     — Soția ta merită această relaxare, spune-i că totul e gratis, de la restaurant, pana la jacuzzi. Incluziv camera voastră. Înțelegi tu, spun și ies din birou cu zâmbetul pe buze.

     Merg fericit la parter, cu gândul că o voi vedea pe Leena și Geon.

     — V-ați distrat? întreb eu. Geon sare în sus de fericire și spune că da, dar Leena..

     Ochii ei sunt roși de parcă ar fi plâns.

     — Zino, de ce nu-l duci pe Geon la restaurant să vadă noul desert? Dar, va mânca desert doar dacă mănâncă mâncare, ok? Mă uit la Geon care aprobă. Bat palma cu el, ca mai apoi Zino îl îl i-a de mânuță și intră în restaurant.

     Eu îmi întorc toată atenția pe Leena care își șterge lacrimile.

     — Iubito? De ce plângi?

     — Geon... se oprește, de parcă îi este frică să continue. Te rog, nu-l pot da înapoi, nu... după ce mi-a spus astăzi...

      Mă apropii de ea, cuprinzând-o de ambii obrajii și distanță dintre noi se micșorează automat.

     — Geon nu va mai pleca de lângă noi, spun și îi privesc ochii înlăcrimați, apoi privirea îmi cade pe buzele ei roz. Ea vede acest lucru, căci mă trezesc în Rai când buzele ei moi și cu gust de ciocolată se întâlnesc cu buzele mele. Ne contopim într-un sărut calm și lent, de parcă ne-am fi frică să ne rănim reciproc.

     — Tocmai ți-am împrumutat sărutul înapoi, spune cu zâmbetul pe buze.

     — Ce zici să-ți dau cu împrumut și numele meu? zic ironic, dar cu un adevăr. Ea zâmbește larg, de parca i-am dăruit o bomboană dulce.

     — 5 zile.