𝐔𝐍 𝐒Ă𝐑𝐔𝐓 𝐃𝐄 Î𝐌𝐏𝐑𝐔𝐌𝐔𝐓𝐀𝐓 ᴹⁱⁿ ʸᵒᵒⁿᵍⁱ [✔️]

Capitolul 42

𝙈𝙞𝙣 𝙔𝙤𝙤𝙣𝙜𝙞

     — Ești bine? Leena se tot mișcă și oftează de câteva minute bune. La început am zis că-mi va spune ea ce o deranjează, dar amâna momentul.

     — Știi că poți avea încredere în mine, spun, ridicându-mă puțin și stand în cot. Ea se pune pe spate, privindu-ne acum. Deși lumina e slaba, ea se face văzută cumva. De parca îngerii luminează totul în jurul ei și e protejata de ei.

    — Dacă e vorba de părinții tăi...–

     — Mă iubești?

    Sunt blocat. Corpul meu refuza să se miște și buzele mele parcă sunt lipite. Ce a apucat-o? Cum adică dacă o iubesc? Da, o fac, dar... ea? Dacă ea îmi spune ca nu mai are nevoie de mine acum?

    — Pentru că nu vreau să fiu căsătorită cu un bărbat doar din interes.

    Nu mă satur să nu o privesc. Îi privesc buzele și fără să vreau, mi le umezesc și simt că eu iau foc chiar acum.

Să mă ierte, sau nu, dar eu nu mai rezist.

Ca un animal sălbatic îmi zdrobesc buzele de ale ei buze dulci. Ea nu pare surprinsă deloc, sau nu vrea sa pară așa. Îmi răspunde la sărut în același mod cu care o fac și eu.

Își trece ambele brațe după gâtul meu și pentru că stau incomod, mă pun deasupra ei doar printr-o mișcare. Plapuma cade pe jos, ignorând-o complet. Îmi trec o mâna prin parul ei și strâng ușor, cât să nu o rănesc.

Rupem sărutul din cauza lipsei de aer, dar nu sunt mulțumit și continui să-i plasez săruturi moi pe scobitura gâtului, coborând spre piept. Îi simt corpul cum tremura, așa ca revin asupra buzelor ei și aștept confirmarea ei.

— Eu nu-s el. Nu te voi răni, șoptesc.

— Nu. Nu ești el. Tu ești Min Yoongi, bărbatul cu care mă voi căsători dintr-un joc.

— Faptul că te iubesc nu e un joc, mă apar eu înapoi.

Dar nu mai apuc să spun nimic căci sunt rostogolit pe partea mea de pat cu o zeitate care zace acum deasupra mea.

Cred că mi place.