În mâinile trecutului

C A P I T O L U L 2

Băiatul din visele mele este... Nick?
                         Evellin

     Să merg pe stradă într-o noapte întunecată și, în același timp strălucitoare este tot ce mi-am dorit vreodată. New York-ul este orașul meu preferat, pe lângă Chicago, orașul meu natal. Melodia Darkside de la Kelly Clarkson se aude în căștile mele din urechi. Dau să cotesc spre stânga, când un băiat cu părul brunet, mă împinge după perete.

     — Cine... Nu apuc să termin pentru că acesta îmi pune mâna la gură.

     — Nu vorbi. Îmi spune lângă ureche pentru al auzi doar eu.

     Mă lipesc mai bine de perete pentru a trage cu urechea la cei doi oamenii nebunii, care mă urmăresc.

     — Cum adică nu ai putut să o răpești? Ești cretin? Urlă unul dintre ei.

     — Venise Rayamond. Ce voiai să fac? Se revoltă și celălalt.

     — Mereu ne strică planurile. Ne trebuie fata aia. Șeful o vrea.

     Mă dau câțiva pași în spate și mă lipesc de brunet. Acesta îmi înconjoară talia și mă ține mai aproape de el. Corpul începe să îmi tremură de frică și de frig.

     —Nu face zgomot, altfel ne vor auzi. Îmi spune la ureche.

     Brunetul are o voce groasă și profundă, iar corpul meu când îi aude voce se oprește din tremurat și toată frica și grijile îmi dispar. Sunetul vocii lui răsună în sufletul meu,îmi aduce o liniște și o pace interioară deosibită. Restul conversației nu o mai auzim. Vorbeau prea încet și nu putem înțelege. Se aud niște pași care se îndepărtează de noi.

     Brunetul îmi dă drumul la talie și trece pe lângă mine.

     — Au plecat. Acum poți vorbi. Mă informează.

     — Cine naiba au fost acei oamenii? Întreb derutată

     — Nu știu. Nu ar trebui să te plimbi singură noaptea.

     — Mă pot apăra și singură. Cine ești tu și de ce m-ai protejat?

     — Mă numesc Nicholas Castillo, te-am protejat pentru că știu de ce sunt în stare acei oamenii.

     — Eu sunt...

     — Evellin Carter, știu. Mama ta este prietenă cu mama și voiau să ne facă cunoștință, dar se pare că deja am făcut-o.

     — Bine.

     Se apropie de mine și abia acum observ acei ochi negri ca cerul nopții. Ridică mâna și îmi dă părul după ureche și simt cum inima mea începe să bată din ce în ce mai repede.

     — Ești mai frumoasă decât mi-am imaginat.

     Îmi mângâie obrazul ușor, se apropie și mai mult de mine de parcă nu ar vrea să existe nici aer între noi și...

     Aud o lovitură puternică și mă trezesc din frumosul meu vis,dar nu deschid ochii.

     — Trezește-te, Evie.

     Deschid leneș ochii și în raza mea vizuală apare tata. Când vede că îl privesc, pornește spre jaluzele pentru a le deschide.

     — Nu le deschide,te rog!

     Nu se uită la mine și deschide jaluzelele. Soarele strălucitor al dimineții îmi intră direct în ochii și mă frec cu mâinile la ochii.

     — Tată. Urlu la el.