În mâinile trecutului

C A P I T O L U L 3

                     Nu sunt nebun
                         Nicholas

     O privesc cum se îndepărtează și nu îmi pot lua privirea de la ea. Este la fel de frumoasă ca la 13 ani, bine acum s-a mai maturizat. Dar întrebarea este: de ce nu își amintește de mine? Chiar înainte să plec, ultima dată când ne-am văzut, i-am promis că nu renunț așa ușor, dar am renunțat. Mă așteptam să țipe la mine, să mă urască, dar pare că nici nu își amintește cine sunt. Jessie de ce nu este aici? Erau de nedespărțit.

     O văd pe Emma că vine spre mine. Se aproprie.

     — Las-o Nick. Spune Emma

     — Nu îmi spui ce să fac. Dacă tu ai uitat-o nu e vina mea.

     — Pe cine să uit? Întreabă nedumerită.

     — Pe Eve.

     — Nu e Eve a noastră. E doar o coincidență.

      — Taci. Nu e nici o coincidență. Este Eve. Eu o cunosc cel mai bune, Emma.

     — A fost cea mai bună prietenă a mea. Se revoltă ea.

     — Și în caz că ai uitat a fost iubita mea.

     — Dacă este Eve a noastră de ce nu își amintește de noi, hă?

     — Nu știu, dar voi afla.

     — Las-o baltă. Nu își amintește de noi.

     — Unde e Jessica și mama ei?

     Emma nu spune nimic, deși știe bine că asta mă enervează și mai mult.

     — Știi că tot voi afla, Emma. Mai bine pentru amândoi este să îmi spui tu.

     — Au murit, sau cel puțin așa spune ea. Spune Emma

     — Au murit sigur. Pentru că dacă ar fi în viață, ar fii fost aici cu ea.

     Emma pleacă după Eve. Eu stau în mijlocul holului și mă uit ca un prost în urma lor în speranța că Eve se va întoarce și își va aminti de mine, dar evident că totul este în mintea mea.

     Îmi aud numele și îmi întorc capul în acea direcție doar pentru al vedea pe Zayan. Acesta se aproprie de mine și își pune mâna pe umărul meu.

     — Iar te-ai certat cu Ivy?

     — Nu.

     — Atunci e vorba de tatăl tău, sau fratele, sau sora ta?

     — Nu, e vorba de Evellin.

     — Tipa nouă?

     — Da. Îi spun direct. Zayan a fost primul meu prieten când am intrat în liceu și cu timpul ne-am apropriat mai mult. Iar în prezent suntem cei mai buni prieteni. Ne spunem totul, ne sprijinim și ne susținem în toate.

     — Îți place de ea? Doar știi cum o să facă Ivy dacă o să afle

     — Eu și Eve avem un trecut împreună.

     — Ai fost cu ea? Întrebă, deși știu că și-a dat seama. Pentru că dacă nu își dădea seama, nu întreba asta.

     — Da. Însă acum nu își amintește de mine și nu știu cum e posibil asta.

     De fapt știu cum e posibil, dar Zayan nu trebuie să știe că mama și sora lui Eve au fost vrăjitoare. Nu știu dacă Eve este sau nu vrăjitoare. Dar de un lucru sunt sigur: o voi iubi indiferent dacă este vrăjitoare sau nu.