Ultimul Glonț

Capitolul 6

Ethan

E seară, iar eu în loc să dorm, mă holbez la tavan. A trecut mai bine de o săptămână de la evenimentul caritabil, însă eu tot nu pot să îmi scot din cap ceea ce s-a întâmplat acolo.

Îmi vine greu să procesez faptul că Azriel era la un pas de a-l strangula pe Erik și nimeni nu a făcut nimic ca să îl oprească.

Părea că nimeni nu observă ceea ce se petrece între cei doi când era absolut evident că nu poartă o simplă discuție și că lucrurile au degenerat rău de tot.

Nu pot să îmi scot din minte fețele celorlalți atunci când au văzut ce se petrece chiar sub ochii lor. Iskander și Izaiah păreau de-a dreptul plictisiți de ceea ce se petrece în fața lor. Și nici Davina nu se lăsa mai prejos. Roșcata privea totul cu o expresie de-a dreptul glaciară.

Ceva mă face să cred că nu voi înțelege vreodată cum au fost crescuți oamenii ăștia. Și nici nu vreau să știu.

Având în vedere că nu au nicio reacție în fața unor fapte odioase ca cea din seara cu balul, e clar că sunt săriți de pe fix. Sunt ferm convins că ar face orice pentru a-și asigura victoria. Cu sau fără vărsare de sânge, Viperinii se vor a fi învingători.

Oftez obosit. Dau pătura la o parte și mă ridic din pat. Asta e o altă noapte albă din multele care presimt că vor urma.

Decid să cobor la bucătărie, însă, în momentul în care ajung la mijlocul treptelor, mă opresc.

Am un vag sentiment că sunt urmărit. Și ceva mă face să cred că astea sunt urmări ale chestiei petrecute la evenimentul organizat de tata.

Trag aer adânc în piept, după care îmi continui drumul. După ce am aflat adevărul despre datoriile tatei am ajuns atât de paranoic încât mă tem să mai umblu prin propria casă. Chestia asta dovedește faptul că am nevoie urgentă de o pauză.

Intru în bucătărie și, pentru că nu am în plan să stau mult pe aici, nu mai aprind luminile. Mă îndrept spre frigider, cu gândul de a lua o sticlă cu apă și de a mă întoarce înapoi în camera mea.

Însă planurile mele sunt date peste cap. Pentru că viața mea ar fi mult prea ușoară dacă nu mi s-ar întâmpla toate porcăriile din lume.

Reușesc să îmi iau apa dorită însă, în momentul în care închid ușa frigiderului, o palmă grea îmi acoperă gura. Noapte asta nu era și așa suficient de agitată!

În încercarea de a mă elibera, sticla de apă îmi alunecă din mâini. Însă, oricine ar fi persoana care mă privează de libertate în propria casă, are reflexe bune.

Chiar dacă în cameră e întuneric și își folosește o mână pentru a-mi acoperi gura, individul reușește să prindă sticla înainte ca aceasta să ia contact cu podeaua. Ceea ce, trebuie să recunosc, e surprinzător!

Agresorul meu așează sticla pe unul dintre dulapurile din bucătărie și, în momentul în care își folosește și cealaltă mână pentru a mă imobiliza, înlemnesc.

Mă trage mai aproape de corpul lui dur, cel mai probabil pentru a fi sigur că nu mă scapă din mâini. Oricât de mult m-aș zbate, omul ăsta știe ce face. Eforturile mele sunt în zadar.

Simt cum tot aerul din plămâni mi se evaporă atunci când simt mirosul parfumului pe care îl poartă individul anonim din spatele meu. Am mai simțit parfumul ăsta undeva...

Becurile din bucătărie se aprind ca la comandă și, în momentul în care văd cine se află în pragul ușii, îmi dau seama că anonimul din spatele meu nu e deloc anonim.