Ultimul Glonț

Capitolul 7

Davina

— Pentru numele lui Dumnezeu, Davina! Grăbește-te dracu! O să întârziem! Și toate astea doar din cauza ta.

M-aș grăbi dacă nu mi-ar tremura mâna atât de tare încât să fiu nevoită să mă dau cu ruj de trei ori până să arăt bine.

Modul în care Kendric țipă de la parter mă face să cred că iar l-am enervat. Și aș vrea să zic că nu e vina mea, însă, cel mai probabil, am făcut eu ceva care l-a înfuriat.

Îmi aranjez părul pentru ultima dată, după care cobor grăbită în sufragerie.

Kendric stă așezat pe canapea, fumând o țigară. Și, după privirea criminală pe care mi-o aruncă, ceva mă face să cred că eu chiar l-am călcat tare pe nervi de data asta.

— Arăți ca o curvă!

Scuipă cuvintele cu atât de multă ură încât sunt luată prin surprindere de duritatea lor.

— Eu...

— Tu o să taci acum. Suntem deja aproape în întârziere. Dacă mai stau și până îți iei altă haină pe tine, nu mai ajung niciodată la eveniment. Trebuia să te gândești din prima la cum arăți în rochia aia, la naiba!

Se ridică de pe canapea și trece vijelios pe lângă mine, îndreptându-se spre ușă. O să fie o seară lungă...

Nu înțeleg. Când i-am arătat prima dată rochia, i-a plăcut. Iar acum îmi zice toate astea, comportându-se de parcă nu ar fi știut cum o să arăt în seara asta.

Rochia neagră, scurtă, de catifea, cu un decolteu subtil și fără bretele îmi vine ca turnată. Iar trena lungă, din pene îi dă o notă elegantă și, în același timp, impunătoare.

Sandalele argintii, simple, pe care am ales să le port în seara asta se potrivesc perfect întregii ținute.

Am așteptat întreaga săptămână seara asta doar ca să pot să port ținuta asta. Însă, acum, nu mai sunt atât de entuziasmată de idee.

— Când ți-am arătat prima dată ținuta ți-a plăcut...murmur dezamăgită.

Și îmi regret decizia de a deschide gura în momentul în care palma lui Kendric se lovește de obrazul meu.

— Mai comentează o dată și jur că te las aici, mârâie în timp ce mă privește amenințător. Ieși!

În momentul în care îmi indică ușa cu degetul, mă supun umilă, încercând să evit orice altă situație de genul celeia care tocmai s-a sfârșit.

Kendric îmi deschide portiera mașinii și, fără tragere de inimă și complet sătulă de seara asta, urc.

Îmi lipesc fruntea de geam, refuzând să îl mai privesc. Nu vreau să îi dau motive să răbufnească din nou. Obrazul încă îmi zvâcnește dureros și sper doar ca nimeni să nu observe asta.

Și nu pot să nu tresar atunci când mâna lui Kendric se așează pe piciorul meu dezgolit.

Îmi întorc privirea spre el, cu frică, moment în care îl văd zâmbindu-mi. Mă privește altfel. Însă tot nu pot să am încredere în faptul că seara asta o să se sfârșească fără alte evenimente.

Până să ajungem în față la Red Heaven, am ochii împăienjeniți de lacrimi.

Din dorința de investi mai mult, eu, Azriel, Iskander și Izaiah am decis să deschidem un cazino. Și asta e seara deschiderii. Ar fi trebuit să fie o seară fericită pentru mine, însă tind să cred că nu o să mă bucur de ea așa cum ar trebui.