Love with problems

3

"Jungkook tu nu ai scoala?" Namjoon sa uitat la el cum era sprijin de capota mașinii, așteptând plictist cu mâinele in buzunar.

"Neh, nu moare nimeni dacă lipsesc o zi" ridica din umar nepăsător luand o țigara din buzunar aprizand-o.

Namjoon iritat ii smulge țigara din buze arucand-o jos si strivind-o cu piciorul, vampirul privindul cu maxilarul încleștat.

"Ti-am zis ca nu ai voie sa fumezi" vocea ii era dura dar Jungkook plin de nervi sa apropiat amenintator de argintiu dorința sa il stranga de gât crescând.

Însă sa controlat bine, Namjoon ii era cel mai bun prieten, si tot odata cel mai bun mentor, fără el probabil nici nu era aici. Dacă nu l-ar fi găsit atunci era sa fie victima unor săteni furioși care iar fi făcut felul pentru ca își omorâse proprii părinți cu sânge rece.

Luase o gura de aer pentru a se calma si cu un pas in spate își ceruse scuze, Namjoon doar aprobând din cap.

"Cât ii ia lui Seokjin hyung sa vina?"

"Sunt aici, sunt aici" satenul ieșise pe usa conacului tot un zâmbet făcându-i pe amândoi vampiri sa îl privească cu o blândețe nebuna.

"Gata?" întreba argintiul luandul in brațe si lasându-i un sarut pe frunte.

"Da hai hai hai, vreau cât mai repede sa ajung" satenul se strecurase din brațele vampirul, acesta doar pufnind din nas si intrase in mașina, brunetul urmandui.

Urma un drum lung, cel puțin de 4 ore, pentru ca din câte intalese varul sau locuia in Daegu, deci nu era așa de aproape.

"Sunt atât de emoționat dar și speriat" in timpul drumului Seokjin decise sa spargă puțin liniștea atrăgându-i atenția argintiului cât si a brunetului.

"De ce suflețel?"

"Pentru ca nu i-am văzut de 4 ani, si mie frica ca o sa ma acuze pentru ca nici nu mi-am bătut capul sa aflu dacă sunt bine sau nu" ofta satenul, Namjoon luându-i mânuta in a sa si lasându-i un micuț sarut.

"Nu îți face griji, o sa fie bucuroși sa te vadă, poate ca unchiul tău nu dar restul crede-ma nici nu o sa le pese ca nu ai mai vorbit cu ei, si asa sunt triști din cauza vestii, daca vei fi si tu acolo o sa le dai putina speranță" Jin se uita cu iubire la iubitul sau.

Era atât de norocos ca el e persoana care ii aduce numai lumina in sufletul sau. Jungkook asculta in liniste inima umplanduse de caldura. Nu văzuse o relație atât de frumoasa cum o avea cei doi, Namjoon va lasa totul doar ca Seokjin sa fie fericit, de aceea îl admira.

Restul drumului vampirul doar ii asculta. Muzica era încet însă melodia era una calma. Norii negrii încă erau pe cer, iar frigul probabil se intențise, dar cum era vampir nu prea simntea frigul.

După încă câteva ore plăcuța scrisă DAEGU apăruse in fața mașinii. Seokjin începuse sa le zică pe unde meargă pentru a ajunge la casa lui Taehyung.

"Sunt atât de emoționat" rosti satenul începând sa își facă vânt dar iubitul sau ii luase mâna in a sa strângând-o blând Seokjin într-un final calmandu-se.

Jungkook ieșise primul din mașina privind casa frumoasa de un alb curat. Gradina plina cu brazi ornamentati cu diferite beculețe, un gard adorabil de aceeași culoare ca a case. Totul de aici era simplu. In mijlocul gradinei puteai observa un micuț scaun de tip balansoar, ce se clatină din cauza vântului. După o zi obositoare, luai loc in acel scaun pentru a te relaxa, pentru a îți bea cafeaua sau pentru a citi ceva.