9

212 12 0
                                    

Din perspectiva lui Adonis

O țin în brațe mele in timp ce încerca eu cu mami ei în disperare să îi oprin sângerarea înainte să facă vreo hemoragie .

- Repede urcați -o in mașină și să plecăm la spital ! spune și o iau pe sus in stil mireasă și alergăm toți spre mașini și derapăm spre spital

Îi țin cârpa la rana dar și ea e îmbibată toată în sânge. Ajungem într-un final la spital și un coleg de al doamnei Black o preia pe micuța Anabella și o duce de urgență în sala de operații.

Noi restul rămânem pe hol în așteptarea ei. Mama ei merge să facă toate documentele de care are nevoie Anabella. Nu știu de ce încă sunt aici. De ce îmi fac griji pentru ea ,dar o fac .

Incerc să îmi revin la realitate. Am ajutat cât am putut acum trebuie să plec. Îmi repet asta în menite și mă îndrept spre tatăl ei .

- Domnule Black eu am sa plec acum . Dacă va fii nevoie de sânge sau orice altceva puteți să mă contactați la orice oră ! îi spun iar acesta cu lacrimi in ochi îmi strânge mâna

- Îți mulțumesc enorm că ai avut grijă de ea ! îmi spune dar eu doar încuviințez din cap

Știu că încercă să țină tare și să nu de-a frâu liber lacrimilor. E bărbat și eu unul dintre cei mai cruzi mafioți și cu greu își va permite că plagă. Plus că trebuie să fie tare pentru Anabella.

Mă îndrept spre casă împreună cu prietenii mei iar tot drumul am tăcut toți . Sunt momente de genul după misiuni importante care ne-au extenuata atât fizic cât și psihic. Iar asta pe mine unul mă extenuat din toate punctele de vedere. Sper că micuța sa se facă bine. E precum o rază de soare și ar fi păcat să se stingă atât devreme.

- Băieți eu abia acum îmi dau seama că boboaca ne-a salvat viața. spune Trevis și nu pot sa nu mă gândesc cum micuța boboacă ne-a salvat viața

- Ai dreptate, îi rămânem datori vânduți! spune Adrian din spate iar în mașină se lasă din nou o tăcere mortală

Gândul meu fiind doar la Anabella. Și la faptul că putea să ne lase să explodăm dar nu a făcut-o. Ba chiar ne-a salvat....

Telefonul lui Trevis suna iar acesta răspunde . In doar un minut a si terminar conversația cu persoana de pe celălalt capăt al firului.

- Ce e frate ? îl întreb iar acesta își întoarce privirea spre noi

- Safira și Euforia au murit în explozie . Tocurile lor au fost prea mari și nu au putut fugi departe și au fost lovite de asfalt și arse din cauza flăcărilor care le-au atins.....

Nu mai pot spune nimic . Știam că ceva se va întâmpla iar cineva va păți ceva.  Dar au fost ele apoi Anabella. Uneori urăsc mafiile dar nu am ce face de cât să îi protejez pe cei din jurul meu .

.....

Sunt pe drum spre spital. Mă duc să o vizitez pe Bella care în că este în comă . După ce a ieșit din operație a intrat în  comă iar azi se împlinesc 4 săptămâni de când nu sa trezit. Adică o lună de zile. 

De când ea este în comă m-am apropiate de părinți ei fiind-ule aproape în momentele acestea . M-am împrietenit cu prieteni ei care și-au dat seama că nu sunt chiar atât de nenorocit precum se spune. 

Dar gura lumi vorbește și nu o sa o poți opri vreodată. Opresc înainte la o florărie și îi iau un buchet de trandafiri roșii.

Am inceput din ziua în care a fost împușcată sa o vizitez tot mai des și să încerc să aflu cat mai multe lucruri despre ea . Și sincer acum nuai vreau sa o bag la mine în pat. E ciudat sa nu vreau sa fac asta . Și e ciudat să o vreau că prietenă. Pentru că eu nu am prietene fete și e ceva extrem de bou pentru mine . Dar mă obișnuiesc eu.

Ajung la spital și mă duc țintă la salonul ei.  Intru în liniște pe ușă. Mereu intru încer în speranța că ea sa trezit și că de fapt doar doarme. 

Mă duc la dulăpiorul de lângă patul ei și scot florile deja ofilite și le înlocuiesc cu trandafiri aduși de mine . Mă duc la coș și când mă întorc mă uit la mana ei și văd cum încerca să își strângă pumnul .

Vine mai aproape de ea și îi studiez fiecare trăsătură. E frumoasă, chiar foarte frumoasă iar prescurtarea numelui ei Bella i se potrivește de minune. 

Ochi ei se deschid încet iar eu mă ridic de pe scaunul pe care nici nu știu când m-am așezat. După câteva secunde in care cel mai probabil a încercat să se acomodeze cu lumina puternică își deschide ochi larg și mă privește mirată.

- Anabella mă auzi ? Mă vezi ? o întreb pentru a fi sigur că simțurile îi sunt ok

- Am , nu sunt oarbă și nici surdă. spune și își dă ochi peste cap

- Stai aici mă duc după doctor. îs din salon și fug până la recepție unde doctorul împreună cu asistenta lui completau ceva

- Domnule doctor domnișoara Anabella s-au trezit! îi spun iar acesta lasă hârtiile și pleacă la salonul ei

Eu trebuie să rămân pe hol așa că profit de ocazie și îi anunț părinți că s-a trezit din comă așa că îi sun . După ce i-am anunțat îi anunț și pe restul și toți spun că o să vine in 30 de minute la spital ei fiind la liceu acum.

Doctorul iese și vine la mine fiind singurul din partea ei prezent .

- Domnișoara Anabella este bine . Puțin slăbită din cauza lipsei de mișcare timp de o lună . Îi vom mai face câteva analize pentru a ne asigura că totul este bine și vom începe niste recuperări pentru a o putea ajuta sa se pună iar pe propriile puteri. îmi spune iar eu sunt atent la detalii

- Bine domnule doctor va mulțumim enorm. îi spun și îi strâng mâna

- Nu ai pentru ce baiete asta îmi este meseria! spune și pleca la ceilalți pacienți

Anabelle Vol2Donde viven las historias. Descúbrelo ahora