11

216 13 0
                                    


  Din perspectiva Anabellei

   Azi e prima zi de recuperare. Sunt obosită, toată noaptea nu am dormit ci dor am avut o mulțime de fleșuri din trecut dar prea neclare sa îmi amintesc ceva.  Îmi iau telefonul și pornesc camera . Me putând să îmi mișc picioare, practic nu sa le mișc ci să îmi pun greutatea mea corporală pe ele nu pot să mă deplasez nici la oglindă. Așa că mă folosesc de camera telefonului pentru a vedea cum arăt.

Dap , după cum și credeam parul îmi e un dezastru iar pungile de sub ochii de la lipsa somnului sunt destul de proeminente . Îmi amintesc că mama și Ember mi-au adus câteva produse de îngrijire iar Ember mi-a pus și un corector așa că mă uit în sertarul de la dulăpior și îl găsesc în mini bolsa unde mai am câteva produse pe care am să le folosesc după ce ies din spital .

Îmi aplic corectorul pe pungile de sub ochii pentru a nu mai fii atât de evidente și îl pun la loc . O asistentă intră la mine în salon și vine la patul meu .

- Bine drăguță, e timpul sa te pregătim pentru recuperare , ești gata ? mă întreabă ea vesela iar starea ei de spirit îmi îndeamnă și mie dispoziția să se mai ridice

- Dap ! spun scurt și ea cu un zambet strălucitor îmi scote din valiza adusă de ai mei compleul meu preferat format dintr-o bustieră și o pereche de pantaloni scurți

- Dap ! spun scurt și ea cu un zambet strălucitor îmi scote din valiza adusă de ai mei compleul meu preferat format dintr-o bustieră și o pereche de pantaloni scurți

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Mă ajută să mă pun pe scaun și după ce îmi iau cele necesare vine in patele scaunului și îl împinge spre lift.  Apasă butonul cu numărul 12 și se pune jos cât să ajungă la nivelul meu .

- Sa nu îți fie frică, facem câteva exerciții cu domnul doctor pentru abdomen unde ai fost împușcată și pentru mâini și picioare să îți revii din nou pe propriile puteri.  îmi spune cald iar eu o aprob cu înclinarea capului

Ușile liftului se deschid dar eu nu mai sunt atentă la ce e in jurul meu . Incerc sa îmi amintesc ce sa întâmplat și de ce am fost împușcată în abdomen. Dar în zadar , totul parcă e in zadar , toate eforturile mele de ami aminti sunt în zadar .

Sunt readusă cu picioarele pe pământ de asistentă și doctor care se uitau insistent la mine.

- Ești bine domnișoară? mă întreabă doctorul

- D-da...

Spun în timp ce mă bâlbâi puțin și îmi vine să îmi dau o palmă sa îmi revin . Doctorul și asistenta mă ajută să mă așez pe o saltea și începem exercițiile .

....

   Sunt extenuată! Exercițiile mi se par acum atât de dificile și obositoare . Și îmi vine să mă dau cu capul de pereți când îmi aduc aminte că acesta este doar începutul. Dar măcar știu că după nu mai o să depind de cineva să merg și până la baie și să mă pun pe toaletă.

Intrăm în salon iar la geamul uriaș îl văd pe băiatul acela de la liceu și pe care l-am văzut ieri stand și așteptând, naiba știe ce , cu mâinile încrucișate la piept . Asistenta mă lasă iar el se întoarce spre mine și vine cu pași mici .

- Bună Anabella! îmi spune când ajunge lângă mine și se așează în ciumb la nivelul meu

- Bună.....

Fuck , i-am uitat numele . De fapt am uitat multe . Încep din nou să mă gândesc la amnezia mea și îmi duc privirea în pământ .

- Ok , hai sa facem așa . Facem cunoștință din nou că și cum noi doi nu ne-am știi și acum ne întâlnim pentru prima dată.  Așa îți va fii și ție mai ușor dar și mie. îmi spune în timp ce mă privește adânc în ochii

- De-acord! spun și chiar e o idee bună

- Adonis Alexander Moretti! spune și își întinde mâna spre a mine

- Anabella Elissa Black, încântă! spun și îi prind mâna într-o strângere ușoară

- Și pot sa îți spun Bella ? mă întreabă acesta în timp ce îmi întoarce scaunul spre pat

- Amm...sigur . spun și mă prind de gâtul lui pentru a mă putea pune pe pat

- Ești ușoară că un fulg . spune când mă ridică în brațe iar eu îmi las doar capul în pământ

Mă acopăr cu plapuma și abia acum realizez că eu sunt Dora în bustieră și pantaloni scurți. Dar ce contează.

- Uite , eu îți spun câteva chestii despre mine apoi tu , bine ? spune iar eu confirm cu o înclinare a capului

- Deci mă cheamă Adonis Alexander Moretti, sunt de origine spaniol dar m-am mutat aici la vârsta de 13 ani. Sunt clasa a zecea in același liceu că tine și am 17 ani . Îmi place basket-ul , să cânt la chitară, îmi plac mașinile și cursele de mașini . Și sunt singur la părinți . Acum e rândul tau .  spune acesta iar eu sunt atentă la fiecare detaliu că deobicei

- Pai numele meu e Anabella Elissa Black, am 16 ani , de origine sunt americancă, sunt clasa a noua . Îmi place să cânt cu vocea și la pian , îmi plac motoarele și mașinile și cursele . Sunt singură la părinți deși nu ar strica o surioara pe acolo . spun amuzată ultima parte iar el scapă un chicot

- Ce spui daca am cânta puțin , așa ne mai relaxa și mai distingem admosfera asta apăsătoare? mă întreabă iar eu dau din cap în semn afirmativ

Acesta și duce la geanta lui și scoate de acolo nicte chei . Vine spre mine iar eu nu îmi iau privirea de la el nici o secundă.

- Merg sa îmi aduc chitara din mașină revin repede ! spune și iese pe ușa salonului și îl pot observa cum merge cu pași repezi spre ieșire

Atunci când nu se mai află în aria mea vizuală mă las moale pe pernă care stă frumos așezată în spatele meu . Nu știu de ce mă simt atât de confortabil in preajma lui și e ciudat.  Închid ochii pentru câteva secunde iar un fleș neclar își face iar apariția . Deschid repede ochi și mă ridic în fund când aud ușă și mă comport de parcă nimic nu sa întâmplat. 

- Am adus o! Și te-ai gândit la ce vrei să cântăm? mă întreabă iar eu stau o secundă și mă gândesc apoi îmi vine o piesă în minte

- Cred că am o idee . spun iar acesta mă privește curios de ceea ce am eu in minte


Anabelle Vol2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum