" Oare chiar nu vezi ? Eu mereu te aleg pe tine dintre toți ceilalți. La naiba, mereu te aleg pe tine și mereu te voi alege , deci n-ai de ce sa îți faci griji , nu am de gând să te las singur . " -A
" Te iubesc pentru că nu ești ca altele , tu ai c...
Părinți ei ajung la doar câteva minute dupa ce doctorul plecase așa că mama ei a rămas să îi comunic ceea ce mi-a spus doctorul și apoi am mers cu toți la ea in salon .
Privirile noastre s-au întâlnit și un fior pe șira spinării ma trecut dar am decis sa îl ignor . Părea puțin surprinsă să mă vadă acolo și sincer și eu sunt dar prefer sa nu arăt asta .
- Scumpo ce mă bucur că te-ai trezit! îi spune domnul Black și o iau brațe
- Cat am dormit? spune privind-une confuză
- Ai fost in comă o lună de zile scumpo . Io spun ai ei in timp ce eu stăteam și asistam în tăcere
- Cum ? Dar ce s-a întâmpla!? întreabă puțin speriată iar noi o privim confuzi , se pare că s-au schimbat rolurile
- Cum adică....nu îți amintești ce s-a întâmpla? o întreabă mama ei iar eu mă apropii puțin
- Nu , nu știu cum am ajuns aici , de ce e tipul ăsta aici și de ce am fost in comă o lună de zile . Și mai ales de ce nu am forță în mine . spune repede in timp ce ne privește
- Ce îți amintești că ai făcut ultima dată? o întreabă mama ei iar ea stă puțin pe gânduri
- Știu că începusem școala de două zile . spune și își îndreaptă privirea spre mama ei
- Ai amnezie! concluzionează doamna Black
- Cum ? spune tatăl ei puțin surprins
Sincer și eu am rămas mut . Daca ea are amnezie și și-a uitat ultimele zile din viață de când a început școala până la incident asta înseamnă că nu mă cunoaște nici pe mine . Practic sunt mai străin de cât am fost până acum . Și nu știu de ce brusc nu mai am pic de vlagă și mă simt extrem de prost.
Asta e ciudat eu , niciodată nu îmi schimb starea așa în doar câteva momente. Încet eu sa îmi revin dar parcă nimic din mind nu cooperează.
- Nu știu , probabil că e din cauza anesteziei totale . ne spune doamna Black iar mica Bella stă și ne privește neputincioasă
- Mamă nu vreau să amnezie , te rog! îi spune mamei ei în timp ce îi prinde mâna în a ei
Micul tremurat din vocea micuței indică faptul că e pe cale să plângă. Se vede de la o poștă că nu vrea să aibă amnezie și teama din ochișorii ei îmi dă fiori .
- Of iubito știu , dar nu de mine depinde daca îți revii sau nu , cu doar de tine . îi spune în timp ce o strânge la pieptul ei
- Pai , vreau sa îmi revin , vreau să fiu din nou bine ! spune repede și m-am mir că mai are aer
- Îți promit că te ajut să îți revii, bine ? o întreabă și aceasta confirmă cu o înclinare a capului in timp ce lacrimile sunt pe cale să cadă din ochișorii ei
O lăsăm să se odihnească și noi ieșim pe hol . Apar și restul și le comunicăm situația actuală.
- Adonis știu că poate îți cerem mult dar vrem sa ne ajuți să o facem să își recapete cunoștința. îmi spune tatăl ei în timp ce își așează mana pe umărul meu
- Cu ce as putea eu sa va ajut ? Nu ne cunoaștem de mult și am vorbit stric la acel incident , atât . le spun eu ne știind cu ce as fi eu de folos
- trebuie să o duceți prin locuri cât mai cunoscute din liceu , trebuie să îi povestești ce sa întâmplat pentru că va întreba iar tu care ai fost cu ea ești singurul care poate spune totul în detaliu . Poate dacă îi spunem tot și cel mai mic detaliu o să își recupereze memoria mult mai repede. îmi spune mama ei iar toți se uită la mine
- În regulă atunci. Copiii plecați acasă faceți teme sau proiecte daca aveți , azi o lăsăm să se odihnească, deci începem de mâine . spune mama ei iar eu îmi îndrept privirea spre gramul de la ușa salonului și o privesc cum doarme liniștită
Merg la mașină după ce îmi iau rămas bun de la toți și pornesc spre casă. Am de gând să o ajut pe Bella , nu știu de ce fa asta dar o fac și gata . Ajung acasă în doar 20 minute ne fiind o oră de vârf.
Merg direct în dressing și îmi iau de acolo un hanorac negru simplu , o bască negra și o pereche de pantaloni lungi de trening tot negri și în picioare o pereche de adidași albi cu negru . Îmi iau geanta de sală și plec la motor.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Pornesc în viteză spre sală unde băieți mă așteaptă deja . Parchez motorul și întru înăuntru și văd că mă așteaptă așa că îmi dau jos hanoracul rămânând la bustul gol îmi schimb încălțămintea și mă duc la ei.
-Hei frate am zis că nu mai da Dumnezeu să ajungi ! îmi spune Trevis in timp ce mă stringe într-o îmbrățișare frățească
- Da , am fost la Anabella la spital și până am ajuns acasă până m-am schimbat până am ajuns a durat puțin. mă justific eu in timp ce mergem spre aparate
- Da chiar cum mai e micuța ? mă întreabă Adrian în timp ce se pune la banda de alergat
- Sa trezit când eram la ea , dar are amnezie și nu s-au aflat încă motivul. A rămas în spate cu ceva vreme . Ea tine minte că ultima dată a fost a prima zi de liceu . Iar ai ei m-au rugat să o ajut sa își revină. le spun și dau viteza benzi mai tare
- Cu ce sa o ajuți tu pe ea ? mă întreabă ei în același timp
- Nu știu dar am să o fac . Nu știu de ce o fac dar mna....
Aceștia îmi aruncă o privire ciudată la care nu îi găsesc descifrare așa că nu bag in seama și îmi continui antrenamentul la următorul aparat.
- Vezi numai să nu începi să umbli după ea . spune Adrian
Știu la ce se referă dar asta nu are cum sa se întâmple mai ales în cazul meu. Adică nu are cum , nu...?
