❝Întoarcerea lui Ares însemna mai mult decât o revedere pentru Siena. Timp de cinci ani nu au vorbit și nu s-au privit în ochi, totul datorită unui accident care urma să îl transforme pe Ares într-o persoană invalidă.
Prietenii lui i-au jucat un co...
Hoppla! Dieses Bild entspricht nicht unseren inhaltlichen Richtlinien. Um mit dem Veröffentlichen fortfahren zu können, entferne es bitte oder lade ein anderes Bild hoch.
• 5. Absența.
Se spune că dacă te confrunți cu absența unui om, o să-l uiți în cele din urmă. La mine nu a funcționat așa, inima mea și l-a dorit atât de mult încât a uitat cum era înainte să-l cunoască — toate amintirile de dinaintea lui au dispărut.
În această povară cade și mintea nu doar inima, se zice despre ea că ea ne dă chibzuință, ne face să fim logici, ne implantează puterea. Nu o putere fizică, nu o putere care ține de greutate, ci puterea de a ne putea guverna sentimentele și emoțiile.
Mintea mea s-a îndrăgostit la fel de puternic de această persoană, a venerat-o și a transformat-o în inspirația gândurilor sale. Visurile ei s-au lăsat conturate de absența acestei persoane, de aceea ele pe margini sângerează. Încă tremură și se prăbușesc în mâinile străinilor.
De aceea, acest proverb nu reflectă realitatea; poți iubi un om și fără să-l vezi ani întregi.
A trăi ducând lipsa cuiva, este cea mai puternică formă de răbdare. Iubirea te învață să aștepți, să consideri fiecare zi care trece o nouă etapă către regăsirea voastră.
Eu am trăit timp de cinci ani așteptându-l pe Ares și acum că s-a întors, mi-a năruit toate speranțele. M-a făcut să simt o dezamăgire cruntă, să suport impactul cu realitatea după ce m-am aruncat de pe puntea imaginației mele.
Am crezut că furia lui o să înceteze, dar supărarea l-a orbit și l-a făcut să uite tot ceea ce păstrez eu în inima mea cu atâta prețuire. A uitat de lucrurile pe care le-am trăit împreună, a zdrobit tot ce ține de mine sub câlcâiul său.
Acum, eu pentru el sunt doar un trecut pe care îl numește învățare de minte, sunt doar o lecție sau o simplă etapă din viața sa.
Nu aveam puterea să mai spun un cuvânt, durerea pe care o simțeam îmi ardea pieptul și mă făcea să simt tăișuri. Lacrimile fierbinți din cauza furiei, îmi curgeau șiroaie și se uneau pe bărbia mea.
În mine totul mistuia, simțeam un cărbune care îmi stă în gât și nu mă lasă să respir, de fiecare dată când voiam să inspir adânc, simțeam o înțepătură puternică.
— Îmi era peste mână să împiedic asta, spune fratele meu cu o voce stinsă. Dar măcar acum poate te vei învăța minte, adaugă și ochii lui mă privesc mustrători.
Ochii lui stăruiau asupra mea și eu încercam să scap din strânsoarea lor, mă prinseseră ca niște lanțuri și mă umpleau de sentimentul de dezamăgire pe care i-l provocasem.
— O să rămână o perioadă aici, sper să nu ajungi iarași în situația asta. Continuă în timp ce eu continui să merg pe lângă el fără să scot un sunet.
Totul din mine voia să mă pedepsească, simțeam o ură față de mine care voia să izbucnească. Revederea cu Ares mă făcuse să mă consider propriul meu dușman, să nu mă pot împăca cu conștiința mea.
