❝Întoarcerea lui Ares însemna mai mult decât o revedere pentru Siena. Timp de cinci ani nu au vorbit și nu s-au privit în ochi, totul datorită unui accident care urma să îl transforme pe Ares într-o persoană invalidă.
Prietenii lui i-au jucat un co...
Rất tiếc! Hình ảnh này không tuân theo hướng dẫn nội dung. Để tiếp tục đăng tải, vui lòng xóa hoặc tải lên một hình ảnh khác.
15. Vechiul Ares.
În urmă cu 5 ani.
Concursul de bărcuțe pe apă.
— O să vezi că a mea o să ajungă prima, îl furnică limba să se laude în timp ce multe hârtii mototolite stăteau în brațele lui, căzându-i pe jos pe lângă coate.
Se apleacă să le strângă în urma lui, dar hârtiile îi absorbiseră firele de transpirație abudentă de pe mâini, făcându-le pe unele să se lipească de pielea lui, iar altele să alunece pe jos.
Era o zi caniculară de vară, soarele ardea atât de tare pe cer încât hainele ți se umezeau într-o clipă. Vântul își oprise fluxul și parcă toată acea căldură înăbușise aerul și atmosfera.
Eu și Ares mergeam în pași alergători către micuțul lac de la marginea cartierului, pregătindu-ne să ne avântăm bărcuțele din hârtie pe apă.
— Cel care se proclamă câștigător de obicei pierde, îl tachinez și-i arunc o privire jucăușă.
Ares era foarte competitiv, voia mereu să fie în centrul atenției. Nu-i plăcea să fie eclipsat de nimeni.
— Dacă câștig eu o să faci o zi întreaga doar ce spun eu, ochii săi mă privesc provocatori. Mă instigau să mă ambiționez să nu îl las să câștige.
— Dar dacă câștig eu? promiți să nu mă uiți niciodată? Zâmbetul larg îi scade treptat pe măsură ce mă privește. Colțurile buzelor i se strâng la loc.
— Ce? am spus ceva greșit? simt o gheară în piept când îi văd reacția. Poate chiar teama mea îl făcea să se îndepărteze de mine.
Ochii săi verzi se îngustează din cauza razelor care-i pișcă ochii făcându-l să mă privească pe sub gene.
— Nu o să te pot uita nici dacă vreau fiindcă țin minte tot ce ține de tine, își ferește ochii de soare rezemându-și palma deschisă de frunte. Îți țin minte mirosul, acea esență puternică a pielii tale. L-aș recunoaște oriunde aș fi. Inspiră subjugat de emoțiile care-i dansează în ochi precum o licărire. Încep să zâmbesc simțind cum ochii mei goi de mai devreme se umplu cu imaginea lui Ares. Cu ochii săi verzi, care mă priveau pline de razele care se jucau cu culorile din ochii săi.
— Îți țin minte privirea, acești ochi care mă privesc atât de profund încât simt că plec într-o călătorie cu ei. Mă faci să mă întorc acasă cu o singură privire. Atingerile, râsul care îmi răsună în urechi înainte să mă culc, chiar și mersul ți-l țin minte. Nu am cum să te uit, Sia.
Tot sângele mi se oprește în obraji într-o secundă și simt o căldură în stomac. Mă privea atât de sincer de parcă acele cuvinte îi erau descusute din inimă.
Apoi, ne-am continuat drumul spre lac. În zonă era o mare ruptură de pământ, iar terenul era în denivelări. A trebuit să ne târșim pe câlcâie până-n gura lacului. Buruienile lungi și mari ni s-au împleticit în jurul gleznelor, iar ierburile ne pișcau cu țepii lor.
