machiavellian | seria Madness (part. IV)

Capitolul trei

Am oftat, închizându-mi pleoapele grele. Corpul și capul meu se săturaseră. M-am lipit mai tare de spătarul de piele al canapelei.

— Continuă. spuse Asher în telefon, discutând cu Gideon

Mi s-a părut că dintre noi trei eram singura care nu avea absolut nici o idee despre subiectul pe care îl discutăm de câteva zeci de minute. Timp de o jumătate de oră din acest circ, nu am rostit niciun cuvânt. Am vrut să merg în dormitorul meu și să mă pregătesc pentru ultimul examen înainte de a-mi pune capăt vieții de student, care nu semănase cu viața de student de multă vreme.

Mă întreb dacă am luat din bibliotecă toate cărțile de care aveam nevoie...

— Înțelege că aceste informații sunt confidențial, Reion. se pare că Gideon era cu adevărat nervos, fiindcă folosea numele secundar al fratelui meu. Le putem da mită peste măsură, nu ne vor spune despre ce este vorba. Cel puțin mie și mamei voastre. Voi sunteți singuri care veți primi acces la informații.

Chiar aveam febră albă. Am oftat exasperată în timp ce m-am uitat la Asher care stătea pe insula bucătăriei cu telefonul în mână. Expresia lui era plictisitoare, dar totuși aprigă, ceea ce mi-a arătat clar că nu avea nici o intenție să pună capăt acestei conversații stupide.

— Blake, hai să fim rezonabili. mormăi Gideon prin telefon, fiind conștient că sunt prin preajmă

Știam prea bine tonul acela serios, îl folosise destul de des cu mine în trecut.

— Gideon, ești nerezonabil pentru că încă mai ții această conversație stupidă. am bufnit frustrată. Sincer, nu prea îmi pasă. Nu o să comentez asta pentru că nu am nimic de spus. Și ai vorbit despre asta de treizeci de minute.

— Pentru că vreau să clarific totul.

Era supărat și chiar m-am întrebat despre ce au fost toate strigătele.

— Ce așteptări aveți de la noi? am întrebat Ce aștepți de la mine?

Îmi era din ce în ce mai greu să îmi ascund iritația tot mai mare. I-am luat telefonul lui Asher din mână și am privit ecranul, care îi reflecta pe mama și Gideon.

— Bun simț. a răspuns. Pentru că nu văd asta la fratele tău.

L-am văzut pe Asher rotindu-și ochii peste cap și apoi a deschis gura.

— Gideon, nu este atât de simplu... începe fratele meu

— Nu, Asher. Este incredibil de simplu! l-am întrerupt brusc. Îți faci griji pentru ceva care nu are sens. Nici nu vreau să discut acest subiect pentru că înfrânge scopul și continui și mai departe de parcă ar avea vreo semnificație. Eu și Holland nu putem face nimic, chiar dacă suntem în Beverly Hills. Nu vreau să te dezamăgesc, însă acesta este adevărul.

Asher își miji ochii în mod amenințător. Nările i s-au deschis când îmi aruncă o privire neplăcută. Atmosfera, care a fost grea de la început, a devenit o piatră de o sută de tone în acel moment.

— Totuși, nu se leagă. Tatăl nostru nu și-a dorit să mergem la înmormântarea lui. La naiba. Dar totuși își dorește ca după patru ani de zile să ne întoarcem acolo!

Mama părea abătută și nu avea idee ce să spună. Era o femeie corectă, în caz contrar, i-ar fi închis în nas acelui avocat în momentul în care a cerut o întâlnire personală cu mine și Asher.
Nu avea idee ce să facă. Urăște gândul de a ne ști în Beverly Hills.

— Poate e o farsă? vorbește Asher iar

— Gata, copii. Ascultați. Eu și Gideon vom face investigații pe seama acestei companii. Dacă se dovedește a fi reală și autorizată, atunci... voi decideți cum veți proceda. Până atunci, reveniți la viețile voastre cu gândurile departe de Beverly Hills.