Capitolul 3.

335 11 2
                                    

Mereu mi-au plăcut zilele și nopțile ploioase, ca aceasta, mereu ziceam că e o zi perfectă pentru citit sau vizionat un film. Singura din familia mea căreia nu îi plăcea aproape nimic era chiar mama, ea era singura căreia îi plăceau petrecerile și oamenii de înaltă societate. Tata era mai retras și antisocial, pe când ea era înnebunită după atenție.

Nu aveam chef să dorm așa că mi-am luat o carte pe care o citisem deja de vre-o cinci ori, dar mi-a plăcut prea mult ca să renunț la ea.

Mă întind în pat și încep să citesc, dar nu durează mult până să se audă o izbitură de la parter, mă ridic și mă duc să văd ce s-a întâmplat.

Ușa de la intrare este deschisă și o vază distrusă pe jos.

Oftez zgomotos și mă duc să închid ușa, după mă duc să strâng cioburile de pe jos. Urăsc mizeria.

Termin și după mă duc în grădina din spatele casei. Imi plac stelele și luna, sunt superbe. Sunt o ciudată.

Stau câteva minute în grădină și când vreau să mă întorc, o siluetă îmi atrage atenția. Nu se mișcă, doar stă, și simt cum mă privește. Se pare că e acolo de ceva timp.

— Bună? Strig la silueta neagră din grădina mea.

Nu spune nimic, doar se uită la mine; are o glugă pe cap, lucru care nu mă ajută deloc.

— Conștientizezi că ești pe proprietatea mea? Nu sunt nervoasă, pur și simplu vreau să știu ce caută acest om aici. Poate o fi de pe străzi și vrea adăpost?

Tace și nu se mișcă. Ciudat.

Își scoate mâna din buzunar. Ține un cuțit în mână. Mi-am mărit ochii, la cât de mult tupeu aveam la început, acum tremur.

Se îndreaptă spre mine. La naiba!

Știți cum fug fetele alea din filmele horror? Așa fug eu acum. Nu mă uit în spate, doar alerg. Am ajuns înapoi în casă. Acolo unde trebuia să rămân la naiba! Încui toate ușile și fug în dormitor, încerc să o sun pe Xenia dar nu am semnal, și am puțină baterie. Încerc să aprind lumina în cameră dar observ ceva. La naiba cu lumina lor! Sa luat lumina, probabil, în tot cartierul.

Ce naiba fac eu acum? Singura lanternă e la parter într-un dulap de urgență.

A lui, doar a lui. || FINALIZATĂ ||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum