A lui, doar a lui. || FINALIZATĂ ||

Capitolul 26.

Niah

După plecarea lui intru în cameră și mă schimb, ducându-mă în pat.
Nu vreau să plec, nu vreau să lăs totul în urmă și să merg cu un bărbat pe care nu îl cunosc dar va fi tatăl copilului.
Îmi așez mâinile pe burtă și încerc să mă gândesc la alt ceva înafară de mutare dar nu pot, gândul că o să renunț la casa asta mă face să plâng.

Mă ridic în fund și îmi iau telefonul pentru a îi trimite un mesaj Xeniei.

Niah — scuze că te deranjez, dar poți venii până la mine? Am nevoie de tine.

Nu se trimite bine mesajul că ea îl și citește.

Xenia — în cinci minute sunt la tine.

Un zâmbet îmi apare în colțul gurii. Mereu m-am bazat pe ea și mereu a încercat să mă ajute.

Trec cele cinci minute și într-un final aud un ciocănit în ușa de la intrare. Sar din pat și fug până jos deschizând ușa. Ea intră în casă și se descalță ca după eu să o strâng în brațe, ea îmi răspunde la îmbrățișare și după ne ducem amândouă pe canapea.

— Ce ai pățit? Mă întreabă vizibil îngrijorată.

Cum naiba îi explic ce s-a întâmplat în seara asta?

— A aflat. Știe că sunt gravidă și copilul e al lui.

Își mărește ochii ca după să se uite în altă parte și după iar la mine.

— Și? Ce faceți acum?

— Nu știu, mi-a zis să îmi împachetez lucrurile că el maine vine și mă ia.

— Cum adică te i-a?

Și se ridică de pe canapea uitându-se la mine surprinsă.

— Niah! Spune-mi că nu vrei să te muți cu ciudatul ăla! Te rog! Nici nu îl cunoști! Te rog!

Știu că îi va fi greu cu mutarea mea. Și mie îmi va fi greu să mă mut cu el.

Mă ridic de pe canapea și o iau din nou în brațe.

— Nu vreau să mă mut Xeni, dar nu am ce să fac.

Ea se desprinde de mine și se uită urât.

— Ba da! Dacă la un pumn nu s-a învățat minte, poate dacă îl calc cu mașina o să-și învețe lecția, ciudatul naibii!

Încep să râd și ea la fel. Ne așezăm înapoi pe canapea și încep să-i ascult planurile pe care le va pune în practică dacă Zender nu va fi un tată și un viitor "soț" bun.

După ce am terminat de vorbit despre Zender și cum îl omoară Xenia, am început să vorbim despre copil, ea vrea fată și eu băiat. Am vorbit de numele copilului, cum acesta îi va spune mătușă Xeniei, cum o să se joace în grădină și o să meargă la școală. Ceva normal.

Într-un final adormim amândouă pe canapea.

                               ***

Xenia se plimbă de colo în colo, căutând și ultimul lucru pe care sunt șanse să-l fi uitat. Zender deja e aici așteptând afară deoarece Xenia nu l-a lăsat să intre.

Îmi închid valiza și după Xenia o duce jos, la Zender. Ea încearcă să-l suporte de dragul meu, nu ca l-ar putea înghiți vreodată pe el.

— Mă jur că dacă copilul iese ca și acel maimuțoi de afară, jur ca mă arunc în primul șanț pe care îl găsesc.

Spune ea intrând pe ușă, luându-mi geanta și aducându-mă de mână zâmbind.

Coborâm și Xenia îi aruncă geanta lui Zender, care acesta o prinde și înjură printre dinți. Închid ușa și mă apropii de ei zâmbind.
El se apropie de mine și mă sărută gest care mă face să zâmbesc și pe Xenia să-și de-a ochii peste cap.

— Ești gata?

Mă întreabă Zender în timp ce mă apucă de talie și mă trage spre el.
Mă uit la el după la Xenia.

— Da, cred. Spun și mă duc să o imbratisez pe Xeni.

După urcând în mașină, dar nu înainte ca Xenia să-l amenințe cu lacrimi in ochii pe Zender că dacă îmi face ceva mie sau copilului, o să-l îngroape de viu.
Zender urcă în mașină și plecăm.

Cel mai urât sentiment este să renunți la un loc care ție îți plăcea pentru alt loc.