Până când stelele o să cadă iar...

Partea III- Cum ne-am întâlnit de data asta

Dar lumea e mai frumoasă când fiecare e pierdut în gândurile lui, când fiecare zâmbeşte fără motiv, când nu e nevoie să te privească ca să ştii că le treci prin minte. Lumea e mai frumoasă cand e desprinsă de realitate. Dacă ar fi să privim mai profund spre această viaţă pe care o avem, cu toţii suntem nişte simple enigme care doresc să se descopere reciproc. Învăluiţi în mister, secrete şi linişte, ne creăm propria gălăgie. Dar, ca să fiu sinceră, iubesc gălăgia, iubesc agitaţia,deoarece simt că trăiesc, că nu sunt singură, deşi mereu mă trezesc plimbându-mă pe străzi doar cu gândurile mele, dar nu asta e ideea. Ideea e că noi ne completăm unii pe alţi, ne modelăm unii pe alţii, ne vindecăm unii pe alţii.

Pentru o perioadă am preferat să îmi fiu propriul doctor, propriul psiholog, mereu crezând că o să înnebunesc, dar de un lucru nu aveam habar...că Dumnezeu îmi va aduce în viaţă ceva excepţional.

1 septembrie 2011, ora 11:11 PM... vremea bună pentru o dorinţă, nu? Era o simplă zi de sâmbătă şi mă simţeam mai singură ca niciodată. Stând la o masă din barul de la marginea oraşului, doar eu şi paharul meu de vin, mă bucuram de muzica bună ce cuprindea atmosfera. Cât pe ce să cad pradă minţii mele, o voce m-a salvat, într-un anume fel.

— Ori îmi dai mai mult vin, ori mă laşi în pace! am spus cu un ton puţin cam aspru. Nu eram în cea mai bună zi a mea.

M-aş fi aşteptat ca el să plece, dar tot ce a făcut e să rânjească şi să spună "Rumi". Tot ce am putut face a fost să mă uit confuză la el şi să ridic din sprâncene. El a privit în jos şi a început să spună:

— Rumi, denumit „prințul poeților sufi", a fost un mistic care a amalgamat...

Nici nu l-am lăsat să îşi termine fraza că am început să râd şi îmi era atât de dor.

— Ştiu că citeşti de pe telefon. Ţi-ai stricat momentul tău romantic de a ghici a cui citat l-am spus.

Acesta a pus telefonul pe masă şi şi-a ridicat ambele mâini în semn de predare, spunând cu o voce vinovată:

— Ştiu că am dat-o în bară,dar jur că dacă mă pui să zic un citat, ţi-l spun. Nu am copiuţe, mă poţi căuta. a spus el la final, făcându-mi cu ochiul. L-am lovit încet peste umăr şi am spus Charles Baudelaire.

A stat în tăcere, după, cu o privire victorioasă, a spus:

— Cineva întotdeauna ar trebui să fie beat. Asta e tot ce contează...Dar cu ce? Cu vin, cu poezie sau cu bunătate, cum alegi. Dar îmbată-te.

Sunt impresionată. I-am zâmbit.

— Aşa-i că în engleză sună mai bine?

Amândoi am început să râdem şi aşa ne-am cunoscut. Pierduţi în minunatele cuvinte ale altor persoane şi al frumosului sunet al muzicii. El mi-a răspuns la toate întrebările, fără ca măcar să scoată o vorbă. Privirea lui a fost deajuns.

Viaţa poate fi chiar grozavă şi mai genială decât în filme, dacă ai curajul să o trăieşti.

Un străin a venit la masa unei simple fete, pierdute în gânduri şi i-a furat inima, care cu toate că era îngheţată, a reuşit să iubească.