Până când stelele o să cadă iar...

Epilog

1 septembrie 2016, ora 11:11 PM. Balul toamnei, o veche tradiţie pentru acest mic orăşel. Cu toate că era o oră destul de târzie, ringul de dans încă exploda în mii de râsete şi mişcări, dar din păcate, nu toată lumea este trezită la viaţă de acea explozie, nu? Într-un colţ al camerei, la o masă, stătea singură o fată, care era atât de frumoasă, ca şi cum ar fi fost desprinsă din coroana de stele de pe cer. Nu era frumoasă pentru că avea un ten perfect, sau pentru că avea greutatea ideală, ci pentru că atunci când râdea şi când vorbea, ai fi făcut orice numai ca să o auzi. Stătea pierdută în gânduri, doar ea şi paharul ei de vin roşu, încercând să se menţină pe linia realităţii iar o voce a ajutat-o mult la asta.

— Tu eşti Lexi?

Ea s-a uitat în sus, dându-şi ochii peste cap când a realizat a cui e vocea respectivă.

— Da, iar tu eşti Aiden aka căpitanul echipei de fotbal aka cel mai popular copil din şcoală aka persoana care va face o glumă pe seama unei fete singuratice. Dă-i drumul.

— Nu suntem într-un film de adolescenţi.

- Păi normal, se spune că viaţa bate filmul,nu?

— Păi, singuratico, de unde crezi că s-au inspirat toate filmele?

Am zâmbit puţin,dar am sperat că nu a observat asta, sau poate că nu.

— Revenind, sunt Aiden aka băiatul care vrea să te invite la dans.

— Nu ştiu să dansez.

— Ce noroc, nici eu.

După multe insistări, Lexi a acceptat şi a mers pe ringul de dans cu Aiden,care l-a început dansa de parcă avea jeleuri în loc de picioare. Cei doi au râs atât de mult, nepăsându-le de cei din jur. După ceva timp, o melodie mai lentă şi-a făcut apariţia, iar Aiden a spus

— Puneţi tălpile pe picioarele mele.

— Poftim?

— Doar pune-le.

Aşa a făcut,iar Aiden a început să valseze pe întreg ringul de dans, la sfârşit ridicând-o pe ea în aer şi cuprinzând-o cu ambele braţe.

— Ai spus că nu şti să dansezi.

— Am minţit. A rânjit el şi a continuat să o ţină aproape.

Era aproape, dar încă atât de parte. Lipsea ceva,dar urma să fie completat.

El era un simplu băiat, care simţea că nu o merita,dar totuşi care continua să lupte pentru ea, iar ea o simplă fată, căreia îi era frică să îl iubească,dar continua să o facă în fiecare zi.

Şi ne vom reaminti în curând

Până când stele o să cadă iar...