The Return from Darknes

1

LUNA

-Am făcut tot ce sa putut , cadavrul nu a fost găsit. Tot ce am găsit au fost hainele lui pătate cu sânge. Ne pare rău! Îl aud pe polițistul din fața mea .
-E imposibil să nu îi găsiți corpul , nu are cum! Poate mai e în viata dar e gol . Vorbește mama , mai mult îngrijorată de mine, pentru că de când a dispărut nu am mâncat și m-am neglijat mult .

-Ne pare rău trebuie sa îl declarăm MORT.

Mă trezesc din cauza alarmei, am fața umedă și îmi dau repede seama că am plâns în somn . Mereu visez ce sa întâmplat acum 4 ani , băiatul pe care îl iubeam a dispărut brusc și nu știm nimic de el. E 8 dimineața și în jumătate de oră trebuie să mă văd cu Emma, prietena și sora iubitului meu . Suntem împreună de un an .

Mă pregătesc repede și o sun pe Emma, înainte de a o apela văd câteva apeluri de la ea , obișnuiesc să dorm mult prea mult .
-Sunt gata !
-Deschide ușa!

Când deschid ușa o văd pe Emma cu o găleată plină de baloane cu apa . Mă uit la ea și la găleată.
-Ce? Trebuia să te trezesc la un moment dat . Îmi dau ochii peste cap și închid ușa.
- A venit Ryan să ne ia .
-Parcă era plecat .
-A venit aseară.

Ajungem la mașină dar nu îl vad pe Ryan, dintr-o dată simt cum mă prinde cineva în brate pe la spate și mă ridică.
-Neața iubit-o! Ma sărută pe ureche .
-Neața, de ce nu mi-ai zis că vi? Mă întorc spre el.
-Am vrut sa fie o surpriza. Îmi zâmbește și mă sărută .

-Haideți odată! Strigă Emma la noi , urcăm în mașină, astăzi mergem la un muzeu despre istoria greco-romana .
-Vezi că tot tu ne iei .
-Dacă am treabă?
-Ce treaba poți sa ai ?
-Nu știu poate mă cheamă la muncă sau la școală.
-Serios ? Cum te-a chemat acum doua zile de ai venit la 3 noaptea acasă?

Râd și îmi las capul pe geam. Ei doi se ceartă mereu dar se iubesc mult, nu sunt o persoana geloasă și am destulă încredere în Ryan . Sunt genul de fată care nu se supără sau se răzbună pe cineva dacă înșală. Dacă inima lui a ales pe alt cineva nu e vina lui , pana la urmă nu noi alegem pe cine sa iubim.

Trecem pe lângă un bar deschis de curând, înăuntru observ un bărbat îmbrăcat tot în negru , o cămașa neagra simpla ridicata pana la cot și nasturii de sus deschiși . Cred ca a simțit că mă uit la el pentru ca în următoarea secunda întoarce privirea spre mine . Ne uitam unu la altul de parca am fi în transă.

Nu sunt genul care să se uite așa insistent la cineva dar nu pot sa îmi iau privirea și nici el . Trec de bar dar privirea mea e tot în aceeași poziție , de parcă am paralizat . Îmi revin și îmi închid ochii răsuflând.

Ajungem într-un final la muzeu , eu și Emma urcăm sus .
-Sa vi peste doua ore sa ne iei ! Îi ordona Emma lui Ryan.
-Nu sunt sclavul tău.
-Esti fratele mai mare deci trebuie sa ai grija de bine, plus pot să le zic părinților că ai chiulit la ora de geografie când trebuia sa dai test.

Râd și îl vad pe Ryan cum își dă ochii peste cap , o trag de braț și ne continuam drumul .
-Ești mult prea dură cu el .
-Așa trebuie , alt fel și-o ia în cap . Râd în timp ce împing ușa pentru a intra. O am exemplu pe mama ta . Femeia aia e o zeiță .
-Zici ca ea e mafiotul și nu tata . Râdem amândouă acum .
-Aș vrea să am și eu părinți așa buni .
-Buni ?

-Ei bine , buni în a fi părinți nu și în general .
-Da...sa îți fie frica să mai dormi noaptea pentru ca nu ști ce nebun poate sa intre în casa din cauza tatălui...e perfect. Îmi dau ochii peste cap iar Emma râde.

Trece timpul și trebuie sa plecam , îl așteptăm pe Ryan în fața muzeului . A început sa ploua și fix când sa pus mai tare ajunge și Ryan .
-Gata de vizitat morții?
-Vezi ca îți fac blesteme .
-Deja am fost blestemat când am aflat că o să te am ca soră. Emma scoate un sunet de mirare și își pune mâinile la gura teatral .