The Return from Darknes

2

LUNA

Ma trezesc cu telefonul vibrând , îl iau fără să văd cine mă sună și îl pun la ureche .
-Da? Vocea îmi sună răgușită și am gura uscată.
-Trezirea zeiță,  mergem la munte . La telefon e Ryan.  Ma uit la ceas cu ochii chiorâș și vad ca ceasul e 10. 
-Ce?
-Încă nu te-ai trezit ? Rade.
-Oamenii dorm la ora asta Ryan.  Îmi bag fața în perna .
-Haide ca nu vreau sa ne prindă seara acolo .

-Mm! Dar pana ajungem chiar ne prinde. 
-Nu și dacă te scoli acum din pat . Hai ! În 15 minute sa fi gata . Închide apelul și înjur cu fața în perna. 

Excursiile și lucrurile spontane sunt tipic lui Ryan,  e un tip la care nu ști la ce sa te aștepți,  e imprevizibila și romanic, frumos și bun dar cam tăcut și absent . Sta toată ziua la școala de dans . Face dansuri de la 10 ani și asta vrea sa facă toată viata . Îi place ce face și asta ma bucura enorm dar nu prea are viata sociala din moment ce lumea dansului e foarte competitiva .

Îmi iau pe mine de toate pentru ori ce eventualitate , un tricou un hanorac și o geaca , colanți și pantaloni de trening. Șosete groase și o pereche de ghete nici prea lungi nici prea scurte . Ies afara când aud motorul mașinii și urc în mașină.

Ryan se uită ciudat la mine .
-Aici nu e iarna .
-Am tricou pe dedesubt dacă vrei sa ma dezbrac .
-Stai îmbrăcată mai bine . Ma încrunt, uneori simt ca Ryan nu e mulțumit de corpul meu . Nu sunt chiar așa plată... cred . Dar asta de ce ar conta ? Ar trebuii sa se simtă atras de mine...măcar umpic .

Tot drumul sunt posomorâtă și tresar când aud un sforăit.  Ma uit în spate și o vad pe Emma dormind .
-Era cu noi ?
-Da. Râde și se uită în spate la ea . Nu am putut sa o trezesc așa că va avea o surpriza .
-De ce nu ai lăsat-o?
-De ce sa o las ? După ajung acasă și ma sâcâie la cap ca de ce nu am luat-o că...
-Că nu taci din gura.  Se trezește Emma și cască.  Deci unde mergem ?

-La munte. Ii răspund zâmbind. 
-Bagajul !
-Stam câteva ore .
-De ce?
-Nu am timp pentru mai mult , am vrut sa o scot pe Luna undeva așa că am riscat .

Ma uit la el și încerc sa nu plâng,  ador ca încearcă totuși sa își facă timp pentru mine .
-Ăhă . Mie foame .
-Ia. Ryan îi arunca o punga cu o gogoașă și un hotdog.

Drumul e liniștit și pe cât înaintea pe atât afară e mai multa ceață,  cerul devine gri și pe jos e din ce în ce mai multa zăpadă.  Ajungem și afara e zăpada pana la glezna , e foarte frumos și aerul pare curat dar ochii mei lăcrimează din cauza gerului. 

Facem un om de zăpada , Ryan și Emma au început sa se bata în zăpada iar eu stau singura cu omul făcut de mine . Îl personalizez făcându-i urechi și pistrui. Ma uit prea mult la el și dintr-o dată îmi apare o imagine cu bărbatul care Emma zice ca e Luke.  Imaginea dispare imediat când Ryan mă împinge în omul de zăpada pana îl distrug.

Râde și se arunca peste mine . Îi zâmbesc și ma uit în ochii lui, are ochii albaștri și parul blond drept. Îl iau în brate și îl sărut.  Pentru a treia oara în relația asta sărutul asta e lung  , încerc sa duc sărutul la ceva mai mult , îmi duc mâinile pe ceafa lui și el tresare dar îl apăs pe mine . Îmi dau seama ca am mănușile pline de zăpada. 

-Stai , gata . Se desparte de sărut și îmi zâmbește.  Încerc și eu sa îi zâmbesc dar nu pot ignora golul din stomac . Trebuie sa fac o schimbare la corpul meu , nu îl atrag destul de mult .

Se însereaza deci plecam spre casă . În drum totul e bine dar pe la jumătatea drumului mașina se oprește,  îl așteptăm pe Ryan cât timp se uită la motor . Suntem în oraș dar mai avem pana acasă.