The Return from Darknes

11

LUNA

Au trecut doua zile de când m-am împăcat cu Ryan , începe să fie mai atent cu mine și sa petreacă mai mult timp cu mine . Totuși nu pot sa ignor faptul că nu suntem deloc atrași fizic unu de altul , am încercat , într-o seara eram amândoi la el acasă și totul a mers bine , pana a trebuit sa ne dezbracăm și am renunțat amândoi.  A vrut să îmi ofere un orgasm doar din vorbe , dar nu a reușit. 

Acum sunt cu cortul cu Emma și Ryan , el taie lemnele și noi punem cortul .
-Și cum facem sa stea în sus ?
-Strângel bine ! Încerc sa pun un colț al cortului în pământ dar nu reușesc , mai bine ascultam pe Luke când am fost prima oara cu cortul cu el , acum aș fi știut...
-Așa? Mă uit la ce a făcut Emma și aprob. 
-Da , bravo !

Ma duc după Ryan în pădure pentru a-l ajuta , nu sa lăsat încă noaptea dar soarele deja apune . Nu am văzut clar unde sa dus dar nu cred ca e prea departe , încep sa îl strig și sa îl caut. 
-Ryan ! Nu se aude nimic , nici măcar un animal , doar pașii mei pe frunze și câteva păsări.  Încep sa ma uit în copaci și ma gândesc oare dacă Luke ar putea fi aici și sa ma spioneze . Rămân pe loc și ma sprijin de un copac . Încep sa îmi treacă prin minte scenele cum ar fi Luke lângă mine și m-ar săruta. 

Închid ochii și respir adânc , inima începe sa îmi bata foarte tare și îmi dau seama ca Luke ar putea fi aici sa ma vadă. 
-Îmi e dor de tine ... Șoptesc dintr-o suflare , cât sa aud doar eu . Ochii Încep să mă înțepe și strâng cât de tare pot de ei . Se aud niște frunze în spatele copacului de care stau lipita dar nu ma mișc , am impresia ca inima mea se aude pana la Emma . În minte am doar numele lui și în adâncul sufletului sper sa fie el .

-Luna ? Aud o voce dar e al lui Ryan.  Ma dezlipesc de copac și ma întorc spre el , are în brate un teanc de lemne tăiate.  Îi zâmbesc și ma îndrept ușor spre el. 
-Nu te-am găsit și voiam să știu dacă ești bine.  Îmi zâmbește și ma sărută. 
-Am fost umpic mai departe pentru lemne , ai pățit ceva ? Îmi analizează fața.
-Sunt foarte bine . Ma mint eu zâmbind , mergem spre Emma dar eu continui sa ma uit în copaci , îmi imaginez cum ar trebui sa arate Luke în ei . Râd în sinea mea și îmi masez iar pieptul , în ultimul timp simt o presiune mult prea mare și nu îmi place deloc .

-Vin imediat ! Îi spun și alerg în partea opusa în care ne îndreptam.  Vreau sa vad dacă sunt paranoica sau e adevărat ce cred eu.  Dacă Luke e aici nu as vrea sa îl las singur în pădure fără mâncare , nu vreau neapărat să vorbim , vreau sa știu ca e aici . Ma asigur ca sunt singura și la o distanta destul de mare de ceilalți și încetinesc mersul .

-Luke ! Ma uit în jur și strig , seara e aproape și cerul e colorat foarte frumos.  Luna încă nu se vede printre copacii înalți deci e bine.  Luke ! Strig din ce în ce mai tare , pana aud câteva frunze și încremenesc.  Ma uit în jur dar nu e nimeni . Luke , te rog vreau doar sa te vad ! Inima începe sa îmi bata atât de tare încât îmi este frica sa nu se oprească brusc din cauza ca a obosit sau și-a epuizat bătăile. 

Nu e nimic în jur , așa că mă gândesc că poate eu am fost sau poate doar mi sa părut , îmi continui drumul și tresar când o cioară zboară dintr-un pom . Ma apropii de el și vad o silueta după el , nu vad prea multe . Încep sa tremur și ma tot apropii. 
-Dacă începi să te pierzi nu da vina pe mine ! Tresar când aud vocea lui Luke și presiunea din piept începe sa dispară ușor ușor. 

Clipesc de nenumărate ori și zâmbesc , e aici , a venit sa ma vadă...
-Nu îți este frica singur ? Spun eu încet , cred că prea încet pentru ca Luke nu vorbește pentru câteva secunde cam lungi , când vreau sa o spun mai tare el vorbește. 
-De ce sa îmi fie frica zână? Rade el .
-Animalele sălbatice. 
-Nu mai sunt de câteva minute.  Întinde pana și îmi arată un fel de cuțit imens plin de sânge și o pușcă.