The Return from Darknes

10

LUNA

-Hai zână! Ma trezesc forțată mai mult , pentru ca Luke ma ridică din pat . Îl înjur în barbă și el mă urca pe umărul lui.  Trebuie sa mergem.
-Unde ? Casc și îmi las mâinile sa se balanseze în jos. 
-În vacanță .
-Poftim ?
-Nu te las sa ratezi vacanța, ma ocup eu de tot . Emma e deja în mașină și doarme. Casc și când deschid ochii îmi ia câteva secunde pana sa conștientizez că sunt pe el .

-Cât e ceasul? Ieșim pe ușă și soarele încă nu e pe cer.
-E 4 , vreau sa prindeți răsăritul. 
-Te iubesc! Casc și cuvintele îmi ies fără sa gândesc,  adorm imediat .

Ma trezesc cu Emma aterizând cu capul pe umărul meu , deschid ochii și îl vad pe Luke conducând și ma uit în jur .
-Luke?
-Da?
-Unde mergem ?
-Ți-am spus , va duc înapoi la mare și eu rezolv tot. 
-Ce!? Tresar și ma pun între scaunele din față,ținând ambele scaune de umeri . Nu ! Nu poți sa rezolvi tu în locul meu , eu trebuie. 

-Luna , nu e bine ce a făcut , din cauza lui ți-a distrus vacanța.
-Și crezi ca dacă ma duc nu ma voi gândii într-una la asta ? Luke expira violent și oprește pe dreapta , se uită puțin în față după îmi face semn cu mâna sa ma așez în față.  Ma așez și ma uit la el , are parul ciufulit și buzele mult prea roșii , are mânecile ridicate de la cămașă și blugi negrii. Mâinile îi sunt încă pe volan , ma uit atent și vad ca strânge volanul .

-Ce ai de gând sa faci ? Se uită la mine .
-Nu știu...
-Îl iubești? Luna,  îl iubești? Ai putea trăii fără el ?
-Îl iubesc...
-Ai putea trăii fără el ?
-Nu...
-Dar fără mine ?

Brusc mi se taie răsuflarea și sângele îmi îngheață în vene , simt ca vreau sa vomit și inima vrea sa îmi sară din piept.  Simt cum tot părul mi se ridică de pe corp și încep sa tremur .
-Luke....
-Te-am întrebat Luna,  dacă te-am deranjat cu prezența mea zi-mi, dacă vrei sa plec zi-mi,  dacă nu mă poți alege pe mine zi-mi . Nu voi pleca de lângă tine , dar nu voi mai interveni în treburile tale.  Doar răspunde,  poți trăii fără mine ? Pentru ca eu nu pot , abia am început sa trăiesc de când te-am văzut,  am fost mort de când am plecat.  Pe o parte nu am mințit,  chiar eram mort , mort fără tine , dar acum mulțumită ție,  sunt viu și fericit . Face o pauza și privește cerul , aproape răsare soarele . Zi Luna,  poți trăii fără mine?

-Nu ma pune sa răspund,  te rog , nu știu.  Nu știu nici măcar ce simt pentru Ryan.  O spun cu vocea tremurândă și ochii amenință sa plângă , vad în ceață și cerul brusc se umple în valuri și ochii mă ustura . Întorc capul în cealaltă direcție pentru a nu ma vedea Luke, dar știu ca știe ca plâng. 

Pornește mașina și întoarce pe cealaltă bandă. Nu vreau să întreb ce vrea sa facă, cel mai probabil mă duce acasă.  Trebuie sa vorbesc cu Ryan și sa rezolv totul . Tot drumul e liniștit și privesc cerul , încerc sa mă gândesc dacă fac ce e bine alegandul pe Ryan în locul lui Luke , sunt foarte diferiți și amândoi au o parte care îmi place . Amândoi se completează pentru mine , unu e tăcut și îmi lasă spațiu când trebuie , iar altul e protector , iubitor , romantic și rațional la cap.  Râd în sinea mea și închid ochii.

Ma trezesc în fața casei și îl vad pe Luke cum încearcă să parcheze . Emma se trezește la timp și se uită în jur .
-Am fost răpită ?
-Nu! Spune Luke cu vocea răgușită. Poți sa ne lași puțin singuri? Emma se uită la amândoi și înghit în sec . Iese din mașină și liniștea e incredibil de enervantă în momentul asta .

-Voi pleca . Brusc vorbește și vocea îi suna incredibil de sumbra și răgușită,  de parcă nu e el . De parca a intrat un demon în el și el la acceptat fără tragere de inima .
-Unde ?
-Voi pleca din viata ta , vreau sa te decizi , voi aștepta cât e nevoie sa te întorci,  iar dacă nu o vei face,  mor urmărindu-te încontinuare.  Nu voi mai sta lângă tine , doar că atunci când am ocazia voi fi în spatele tău,  poți să fi cu Ryan,  poți să fi cu cine vrei tu Luna .