Cenușăreasa

capitolul 7

Ma pregătesc pentru liceu și încerc sa ma aranjez puțin mai mult. Având noroc ca tata și soția lui sunt plecați la servici iar fiica ei este plecata în Franța ca să viziteze țara timp de o lune alături de iubitul ei.

Ajung la liceu și Rebeca vine în fuga la mine.

-Ai vorbit cu Jace? Mă întreabă ea curioasă

-Da am vorbit, și mi-a zis că să ne vedem după ore.

-Nu poot să cred! Sare în sus de bucurie și își mișcă mainie în toate părțile. Am senzația ca este mai fericită decât mine.

-Aoleu Iris! și din bucurie a dat-o brusc într-o stare de zici ca a văzut un monstru.

-Ce ai pățit la față?!

Cat de proastă sa fiu ca să uit sa îmi acopăr vânătaiea de ieri? Mă uitai în oglindă de dimineață și era destul de urâtă dar a trebuit sa fac curat în bucătărie pentru ca ei aseară au stat până târziu și nu am mai avut timp și pentru asta.

-Am alunecat. Îi zic eu și îmi mut privirea în alta parte.

-Și mâinile la fel Iris?

Acum văd ca și mâinile mele au avut de suferit. Palmele sunt pline de zgârieturi iar partea superioara are câteva vânătăi.

-Vino cu mine!

Își ia un porfard și ma ia după ea la baie

-Iris, spune-mi ce ți sa întâmplat! Nu cred că arătai așa doar de la o simpla alunecare.

Îmi zice asta în timp ce ma da cu fond de ten pe față. Icnesc ușor când îmi atinge locul lovit.

Are dreptate, la cum arată nimeni nu m-ar crede...

-Iris,ți-a făcut Jace asta?

-Nu ,nici vorba!

-Atunci?

-Să știi că poți să ai încredere în mine!

Într-un final Îi spun tot! Nu este cel mai ok lucru pentru ca nu ne cunoaștem de mult timp dar aveam nevoia sa vorbesc cu cineva despre chestia asta. Sa ma descarc!

Ma pune sa îi arat și celelalte răni și îmi ridic bluza.Vad cu dă să îi curgă lacrimile. Ma ia în brate ușor ca și cum ar fi avut grija sa nu ma doară. Încep și eu ușor sa lacrimez ușurată ca am reușit sa vorbesc cu cineva despre asta dar ma abțin repede.

-Nu pot să mă duc sa mă văd cu Jace așa.

-Ba da o sa te duci!

-Cum? Se vede peste tot unde sunt lovita!

-Cu puțin fond de ten și o pudra facem magie ca Zâna cea Bună din Cenușăreasa!

După câteva minute ma uit în oglinda și parcă totul a dispărut!

-Vezi sa nu mai plângi pentru ca nu sunt waterproof. Îmi zice  în timp ce râde ca să mai distingă atmosfera.

Orele trec ca prin magie. Prin pauza am mai vorbit cu Rebeca despre tot ce mi se întâmplă. Și mi-a promis ca nu o sa zică nimănui.

Este bine să ai pe cineva cu care sa vorbești și sa te eliberezi de toată gândurile acumulate.

-Bună fetelor!

-A ,Iris ,el este fratele meu Edward dar poți să îi mai zici și Edi.

- Să nu o asculți.  Urăsc când cineva îmi zice așa.

-Iris, încântată Edward!

-Aaa deci tu ești minunata Iris

-Adică? Întreb eu nedumerita

-Nu știu dacă ți a zis sora mea dar prietenul meu cel mai bun este Jace. Și îmi vorbește despre tine cam des.

Acest lucru îmi aduce un mic zâmbet pe față.

-Vezi ca te așteaptă la "locul vostru" îmi spune el mimând ghilimelele.

-Mersi! Ne vedem mâine!

O îmbrățișez pe Rebeca și bat palma cu Edward.

- Sa nu uiți sa nu plângi! Striga ea în urma mea.

-Promit!