capitolul 11

159 9 0
                                    

Cine credea că mersul pe motocicletă este atât de mișto. Aerul care îți mângâie fața te face să te simți că zbori. Am stat atât de aproape de Jace încât nici nu mi-am dat seama că ajunsesem la spital.

Ne dam jos de pe motocicletă și își duce mâna după umărul meu. Ne îndreptăm ușor spre intrare. Sentimentele mele sunt o combinație dintre frica și emoții. Sper că fac un lucru bun denunțându-l pe tata.

-Ești ok,micuțo?

- Simt un gol imens în stomac și frică.

- Stai liniștită că totul o să fie ok. Nu uita că sunt aici,și nu o să pățești nimic!

- Mulțumesc Jace! Îți mulțumesc pentru tot!

- N-ai pentru ce să-mi mulțumești! Și nu uita că acea propunere este încă valabilă.

Mă sărută ușor pe buze și intru în cabinet.

- Bună ziua! Spun eu plină de emoții.

- Bună ziua domnișoară. Ce ocazie te aduce pe aici?

Îi explic totul și rămâne puțin mască. Mă roagă să mă întorc cu spatele și să ridic bluza ca să îmi vadă rănile.

-Domnișoară rănile sunt foarte urâte. Trebuia să fi venit mai devreme. Și legat de durerea de la ovare ați fost foarte norocoasa. Dacă ați fi stat mai mult se agrava situația. După ce terminam aici să vă duceți la politie că să explicați tot!

Mai vorbim puțin,îmi prescrie niște medicamente și după ies din cabinet îl vad pe Jace cum se uita cu furie.

- Iris am văzut. Am văzut tot. Ce om cu inimă poate să îți facă atât de mult rău? Acum mergem la politie și spui tot!

N-am ce să fac. Trebuie sa ma duc.  Ceea ce mi-a zis doctorul și faptul ca eram atât de aproape să nu mai fac copii ma ambiționează mai mult. A face copii este cea mai mare dorință a mea. Și faptul că mama mereu îmi zicea că a face copii este o binecuvântare. Iar faptul că vezi  un suflet atât de mic care este făcut cu dragoste este ca o fericire dată de la Dumnezeu! Îmi este foarte dor de ea. Cel mai mult ma doare că n-am fost la înmormântarea ei. După ce o să se mai liniștească lucrurile o să mă duc la mormântul ei.

DUPĂ O ORĂ.

A fost mai greu decât mă așteptam.  Cu greu am avut curajul să spun tot ce mi sa întâmplat.  Vedeam cum Jace mai avea puțin până să dea cu pumnul în primul perete. E prima dată când îl vad atât de nervos

Mi-au făcut poză la răni. Nici până acum nu mi-am dat seama de ce. Mi-au dat un ordin de protecție și mi-au zis sa îl am mereu cu mine. Au zis că acest ordin mă va ajuta pana la proces. M-au întrebat la cine o sa stau și le-am zis că la Jace. Am noroc că are 18 ani că altfel ar fi fost totul dificil. Am sunat-o și pe Rebeca că să îi spun ce am făcut și a fost mult mai ușurată.

Acum sunt cu Jace pe o câmpie. Nu știu unde e mai exact,mi-a zis  după ce am plecat de la politie doar să urc pe motor și așa am făcut. Acum stau în brațele lui și ne uitam amândoi la apus.

-Jace?

- Da micuțo?

- Te rog să vi cu mine când o sa îmi iau lucrurile.

- Nici nu ma gândeam să nu vin.

Mă liniște faptul că este așa protectiv cu mine. Mă bucur că l-am întâlnit. Îl sărut cast și el îmi prinde fața între palmele lui si mă apropie mai mult de el. După se desparte ușor și îmi mângâie rana de pe obraz iar după îmi sărută ușor ochiul vânat.

- Nu o să mai permit nimănui să te rănească. Dacă o singura o persoana te mai atinge o sa afle ce înseamnă să fi atins.

Ma ia în brațele lui calde și mă sărută pe frunte. Îmi fac curaj și îl întreb ceea ce mă macină de o oră.

-Jace...? Noi ce suntem?

-Ești a mea din prima zi când te-am văzut la baie. Poate este prea devreme ținând cont că nu ne cunoaștem de mult timp. Dar vreau sa fiu cu tine. Vreau să am grija de tine. Și vreau să te protejez fiecare minut din zi și din noapte

Cenușăreasa Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum