capitolul 12

154 6 3
                                    

Intru în apartamentul în care am stat în ultimele 6 luni de zile. Unde am fost atât de fericită. Cum intru parfumul lui Jace îmi învăluie nările. Închid ușa și profit de faptul că Jace încă nu a venit. Probabil încă și-o trage cu fata aia. Mă descălț și mă duc în dormitor. Mă așez pe pat și mă uit la prima noastră poza făcută împreună.  Ochii încep iar să verse lacrimi și încep să vad totul în ceață.  Mă ridic și încep să mi fac valiza. După ce termin de făcut bagajul aud ușa de la intrare.

-Iris ce faci? Spune cu vocea foarte scăzută. Pare că a plâns.

- Mi-am făcut bagajul.

- Te rog ,nu face asta. Hai să vorbim.

- Nu avem ce să vorbim. Am vorbit destul.

- Iris dar nu am vrut să fac asta Eu d..

- Dar ai făcut-o Jace. Nu mai contează dacă ai vrut sau nu. M-ai rănit. M-ai făcut să mă simt inutilă pentru faptul că nu sunt pregătită să mă culc cu tine! De ce nu mi-ai spus? Ai preferat mai bine să o faci fără să știu? Dar stai,nici măcar asta n-ai făcut. Pentru că ai făcut-o în aceeași clădire în care eram și eu! Tu chiar nu te-ai gândit că puteam să vin să vă văd?

- Crede-mă că nu știu ce a fost în capul meu! Dacă aș putea aș da timpul înapoi!

- Dar nu poți! O să plec mâine dimineață.

- Te rog nu pleca!

- Nu pot Jace. M-a durut prea rău ceea ce am văzut.

-Îmi pare rău Iris! Regret ce am făcut!

- Știu Jace. Dar asta nu schimbă nimic din păcate.

-Putem măcar să mai dormim împreună?

- Nu pot,îmi pare rău.  O să dorm pe canapea,o spun în timp ce mă îndrept spre ușa.

- Nu,stai aici. Dorm eu pe canapea.

- Bine. Noapte bună.

-Noapte bună iubito. Se apropie de mine și îmi dă un sărut pe frunte. Să știi că indiferent ce se va întâmpla vei rămâne mereu în inima mea!

Pleacă din cameră și după ce închide ușa pur și simplu simt cum picioarele mă părăsesc și cad plângând lângă pat. Îmi iau o pernă și îmi înfund fața ca să nu se audă suspinele. E totul atât de dureros!

Noaptea a trecut prea greu. Poate și pentru faptul că nu am putut să dorm. E 8 dimineața și văd cum soarele intra prin perdeaua albă. Mă decid să mă ridic din pat și mă duc la baie ca să mă spăl pe dinți.  Jace încă doarme. Iau o pătură din dulap și o pun pe el cu grijă că să nu-l trezesc. Chiar nu vreau,pentru că dacă s-ar trezii m-ar ruga iar să-l iert și asta mi-ar face plecarea mai dificilă decât este. Din fericire nu se trezește așa că mă întorc la ce vroiam să fac.

Iau valiza în mână și mă mișc ușor prin casă ca să nu fac zgomot. Când apăs pe clanța aud vocea lui Jace.

- Sper să mă poți ierta într-o zi. Pentru că eu o să fiu mereu aici pentru a te aștepta.

Mă întorc spre el și văd cum stă pe canapea uitându-se la mine. Nu spun nimic și ies din apartament. 

Mi-am chemat un taxi pentru a merge la apartamentul mamei. Este la vro 6 kilometri de casa lui Jace. Vremea nu mă ajută deloc. E la fel de trista că și mine. Ploua și este înorat. Puteam să jur că astăzi era o zi cu soare. Oare ce face Jace acum?
Se gândește la mine sau la fata care urmează să-i satisfacă plăcerile?

Taximetristul mă anunța că am ajuns și chestia asta mă scoate din gândurile care mă acaparaseră. Plătesc și mă dau jos ca să iau valiza. Fug repede să intru în bloc pentru a nu mă ploua prea tare. Caut cheia pe care mi-a dat-o tata pentru că era obligat ,nu pentru ca ar fi vrut. Câteodată mă întreb dacă e bine. Sau dacă îi este dor de mine.

Cenușăreasa Där berättelser lever. Upptäck nu