capitolul 8

157 9 0
                                    

Merg pe holurile liceului până ajung la Jace. Stă răzmat de perete cu telefonul în mână.

-Bună Jace!

Când mă aude își bagă telefonul în buzunar și se apropie de mine.

-Bună micuțo! Ăsta e pentru tine. Îmi întinde un trandafir roșu.

- Mulțumesc! Iau trandafirul și îl duc la nas. Miroase atât de bine!

-Nu știam că asta este o întâlnire. Îi zic în timp ce ne îndreptăm spre ieșirea liceului.

-Nu trebuie sa fie o întâlnire pentru a dărui un trandafir frumos unei fete.

Cred că m-am înroșit. Vorbește prea frumos și dacă continuă cred că o să încep să mă îndrăgostesc și nu va fi ok.

-Deci ce vrei să facem? Îl întreb în timp ce mă uit la trandafir.

-Hai să ne așezăm pe bancă.

Mă bucur că a vrut sa mergem în parcul de lângă liceu că așa pot să ajung mai repede acasă.

-Zi-mi ceva despre tine.

-Umm.. pai locuiesc cu tatăl meu și soția lui. Îmi place sa citesc și sa mă plimb.

-Interesant. Și care este cea mai mare dorința a ta?

-Sa fiu liberă... imi dau seama ce am zis dar mă bucur pentru că nu cred că m-a auzit.

-Ai spus cumva sa fi liberă?

La naiba!

-Da ,adică sa nu mai depind de nimeni și nimic. Sa fiu liberă!

-Crede-mă ca nu este deloc ok. Mama mea a murit în urma cu un an iar tatăl meu nu stă cu mine.

-Îmi pare rău!

Când mi-a zis de mama lui ,mi-am adus aminte de mama. Oare este bine? O lacrima sta sa îmi mângâie obrazul dar o șterg imediat pentru ca mi-a zis Rebeca sa nu plâng.

- Nu-i nimic ,m-am obișnuit. Își pune pe față un zâmbet ușor și rămânem sa ne uitam unul în ochii celuilalt preț de câteva secunde până un bubuit se aude tare și în următoarele secunde începe o ploaie torențială.

Fugim repede prin ploaie pana la o stație de autobuz și ne așezăm pe bancă,până se oprește ploaia.

-Iris ,ce ai pățit la față?!

Iar atunci mi-am dat seama ca nu mai am fond de ten pe față...

Îmi atinge ușor obrazul lovit iar eu fug prin ploaie.

- Iris! Iris stai sa vorbim!

Nu mai țin cont de nimic și fug prin ploaie. Aud din ce în ce mai încet vocea lui Jace.

Ajung acasă ,ma razm de ușă și încep sa plâng. Plâng pentru tot ce trăiesc, tot ce mi se întâmplă. Plâng pentru ghinionul pe care îl am în viață.

Ma duc în camera mea ,ma schimb și ma pun în pat.

Cenușăreasa Where stories live. Discover now