The boy of the shade/CLOSED

Capitolul 20

Dheea POV.
Emily, nu numai ca nu era cum mi-am imaginat-o eu, era si mai mica decat mine cam cu...vreo 10 ani.

Pe canapea statea o fetita micuta, care se juca (,) cu un ursulet de plus.Era atat de draguta si de dulce incat ziceai ca face parte din reclamele alea cu sapun lichid, unde spune sa-i protejezi pe micuti de bacterii.

Ma apropii de ea, si cand sa zic ceva, imi spune:
-Buna.Eu sunt Emily si am 7 ani.

-Buna, Emily.Eu sunt Andreea si sunt prietena lui Isaac.

Nu mai apuc sa spun nimic pentru ca intra Isaac in camera cu trei pahare cu suc.

-Emily, ti-am luat creioanele de colorat de dimineata.

Deci asta era in plasa aia...Si eu care credeam ca sunt machiaje...

Dupa cateva ore in care eu si Isaac ne-am jucat cu Emily, ea fiind obosita s-a culcat si asa...am ramas doar eu cu Isaac si...nu stiu ce sa spun.

Ma uit la ceas si vad ca e ora 20:40.
-Ti-e foame?intreaba Isaac.

-Ăă...

Serios, nici nu stiam daca imi e foame sau nu.
-Nu.Cred ca..ar trebui sa merg acasa.spun eu.

-Te duc eu!se ofera Isaac.

-Esti sigur?As putea lua un taxi..

-Sunt sigur, haide!spune luandu-si geaca.

In treizeci de minute am ajuns inapoi acasa.
L-am pupat pe obraz pe Isaac de noapte buna, am urcat scarile spre apartamentul meu si am mers direct la culcare.

****
Si asa a continuat viata mea cateva saptamani.Scoala, acasa la Isaac, Emily ,apoi acasa la mine si tot asa.

Pana acum, nimic nu e schimbat.Chiar daca nu prea imi place aceasta viata noua, imi place sa-mi petrec timpul cu Emily si Isaac.

Acum urc scarile spre apartamentul meu.
Cand am intrat in living, pe canapea statea Lily.

Am fost putin surprinsa, asa ca am zis sa nu o bag in seama, pur si simplu.

-Dheea...Unde ai fost?intreaba ea ingrijorata.

-De ce iti pasa?intreb eu calm,dar rece.

-Vreau sa stiu...

-Nu e treaba ta.spun.

-Uite, eu...

-Da da, stiu deja povestea.Iti pare rau ca m-ai mintit si vrei sa te iert ca nu o sa mai faci asa, blah blah blah.spun eu bând un pahar cu lapte.

-Nu e asta.Adica, e si asta dar..

-Lily, pleaca din casa mea..ii cer eu calm, pentru ca simt cum ma coplesesc emotiile si dorul de ei,si nu am chef sa ma vada plangand.

-Dar...

-Pleaca!spun eu, ridicand tonul.

Lily nu mai zice nimic si iese, de data asta pe usa.
As vrea sa ascult ce are de spus, dar...nu mai pot avea incredere in ea.Daca ma minte iar?

Involuntar, privirea mi se opreste fix pe calendarul din sufragerie.

16 noiembrie?Nu pot sa cred ca mai sunt doar patru zile pana la ziua mea de nastere...Bleah..cu-i ii pasa.?Nu mai zi de nastere nu e asta, fara ai mei si fara Lily..

Nick POV.
Nu mai suport!Cred ca e a cincea noapte in care nu pot dormi!Nu mai pot dormi, nu mai pot manca, nu mai pot gandi limpede...si toate din cauza ei.

Ma gandesc numai la ea.Ma gandesc numai la ce face, cum se simte.

Si ma doare faptul ca nu vrea sa ma vada, faptul ca...ca ma uraste.

Nu pot pur si simplu sa-i accept decizia de a se indeparta de mine, de noi, adica.
Nu pot...O iubesc ca un tampit, nu pot sa nu îi fiu aproape.

Pur si simplu...nu e simplu. :(
Toti au incercat sa vorbeasca cu ea, dar nu vrea sa asculte.E asa incapatanata!Nici nu ne lasa sa ne cerem scuze!

Esti tu asa de sigur ca au incercat toti sa vorbeasca cu ea?
Da, mă.
Aha, deci sa inteleg ca tu nu faci parte din toti, si ca defapt esti un nimeni.
Ce mă?Ce dracu?Mă tii in poezii la ora asta?
Băi copil tembel, tu nu ai vorbit cu ea!

Si nici nu voi vorbi.Sunt sigur ca nu vrea sa ma vada, asa ca de ce sa incerc?Ca sa ma respinga?Nu mersi.

Of, ora 00:45.Din nou.
Nu pot adormi!Cum inchid ochii ma gandesc la zambetul ei, la privirea ei calda, la rasul ei plin de viata..la ea.
Ce mă fac?

Dheea POV.
E ora 00:45.Iar nu pot sa adorm.
Si de fiecare data cand mi se intampla asta, e doar din cauza lui.

Din cauza lui Nick.Desi in ultimul timp era distant si rece cu mine, de el imi e cel mai dor.

Ce ma doare cel mai tare e ca toti au incercat sa-si ceara scuze, toti inafara de el.Asta ma face sa cred ca lui nu-i pasa de loc de mine.Chiar daca nu i-am ascultat pe Lily, Chris si..bleak, Josh, am apreciat enorm gestul lor.

Si pe deasupra inca ma chinui sa imi dau seama ce a vrut sa zica in ziua cand am facut cea mai mare greseala, in ziua in care eu si Josh am devenit un cuplu.

-Dheea, eu sunt...
Tu esti...ce?De ce nu a zis?Ce dracu' mai conta ca a sunat cineva la usa?

Imi e dor de el, imi e dor de toti.Dar am nevoie de timp..nu ca sa-i iert.De iertat, am facut-o de mult.
Am nevoie de timp ca sa...ca sa inteleg.Sa inteleg de ce au facut-o si sa imi reconstruiesc increderea in ei.

Si totusi...daca as putea, l-as suna in momentul asta pe Nick..imi e atat de dor de zambetul lui, de momentele in care imi spunea pitico,de imbratisarile lui...de el.

-Alo?aud deodata si tresar speriata.

Ma trezesc stand in sezut, pe jos, cu telefonul la ureche si poza lui Nick pe ecran.

L-am sunat pe Nick?!?Cum?De ce?
-Alo?Andreea?il aud din nou.

Uite!Cum pot eu sa ma apropii din nou de ei, daca nici macar nu-mi mai spune Dheea?

Stau asa, cu telefonul dat pe speaker si nu zic absolut nimic.

Ce as putea sa-i spun?Nici nu pot sa-i inchid..
Undeva in sufletul meu, ma multumesc cu faptul ca el e undeva in orasul asta, stand treaz la ora 01:30 noaptea, si incercand sa vorbeasca cu mine.

Ar trebui sa-i spun ceva, dar in loc de asta lacrimile imi curg siroaie pe fata.

Apoi aud acel sunet.Acel sunet care arata incheierea unui apel telefonic si inima mea se frange din nou.
Ce mă fac?

Neața' , fluturasi! Capitol meditativ din nou. :))
La media e Emily..asa scumpica!! :3
Va iubesc!!